30 dec. 2009

Jim Rohn, "The Qualities of Skillful Leadership"

Jim Rohn, autor de literatură motivațională care a influențat oameni din întreaga lume, s-a stins din viață la 5 decembrie ,2009 . Am citit mai multe texte ale sale.
Într-unul dintre ele, prezintă câteva dintre calitățile pe care ar trebui sa le aibă un bun conducător. Prin conducător înțelegând manifestarea unor calități acasă, la serviciu, în comunitate.
Un bun conducător:
1. este puternic dar nu nepoliticos, grosolan. Grosolănia poate fi confundată cu puterea, uneori (exemple din viața de azi sunt multiple);
2. este amabil dar nu slab, amabilitatea nu înseamnă slăbiciune, ci este chiar o forma a puterii;
3. este curajos dar nu violent;
4. este modest, umil dar nu timid. Modestia este o virtute, timiditatea este o boală;
5. este mândru dar nu arogant. Se poate accepta aroganța celui inteligent care-și conștientizează valoarea dar la noi se cunoaște tipul prostului fudul, autosuficient;
6. are simțul umorului, este spiritual dar nu se face de râs.
7. este realist, acceptă viața așa cum e pentru că este unică.

29 dec. 2009

Brian Tracy 's "The Ultimate Goals Program"

Am citit din “The Ultimate Goals Program” de Brian Tracy, cel considerat ca fiind un ”guru” al succesului . Se spune că cei care i-au urmat sfaturile date în cele peste 2000 de discuții și seminarii în cei 21 de ani de activitate, și-au îmbunătățit viața personală, s-au realizat material, indiferent de problemele personale, familiale, materiale pe care le aveau când au intrat în contact cu sfaturile lui Brian Tracy.
Ghidul acesta pe care tocmai l-am parcurs și eu ar determina cunoașterea propriului subconștient, descoperirea a cât mai multe detalii despre propria persoană pe care nu le-am identificat până în prezent. Parcurgerea ghidului ar trebui să se facă având un pix și un caiet în față deoarece prin notarea celor mai importante gânduri și idei poți conștientiza mai multe despre cine ești, ce ai realizat, ce poți face și ceea ce poți deveni.
Întrebări interesante (traduse și reformulate de mine)din acest ghid:
1. Dacă te-ai naște cu darul de a atinge orice țel pe care ți l-ai propune, ce ai dori să fii, ce ai vrea să ai și ce ai vrea să faci?
2. Imaginează-te peste cinci ani și uită-te înapoi în prezent. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca lumea imaginată să se adeverească?
3. Descrie imaginea unei persoane ideale, persoana care ai vrea tu să fii dacă nu ar exista nicio limită.
4. Scrie-ți propriul necrolog, cel care ar fi citit prietenilor, familiei la înmormântarea ta, exact așa cum ai vrea să fii ținut minte.
5. Dacă ai avea o baghetă magică cu care să-ți atingi viața și orice s-ar adeveri, ce ți-ai dori?
6. Cum ți-ai petrece viața dacă ai mai avea doar șase luni de trăit?

28 dec. 2009

Nostradamus." 2025-pacea universală"?

Merg eu la bibliotecă să caut ceva didactică, metodică (deci sunt fără scăpare). Lângă raftul pe care se aflau cărțile care mă interesau în mod special pe mine, văd o copertă pe care scria: „Să aibă Nostradamus dreptate?”Iau cartea să văd despre ce e vorba și văd autorul, Jean-Charles de Fontbrune. Nu-mi spune nimic. Cartea este destul de recentă, apărută la editura Lucman în 2004. Subtitlul „11 septembrie, Irak, Turcia, epidemia și continuarea...2025 –PACEA UNIVERSALA”. Până acum am tot citit despre 21 decembrie 2012, apocalipsa, sfârșitul timpurilor și tonul optimist din subtitlu mă determină să iau cartea să o citesc.
Pentru a fi cât mai credibil în abordarea sa, Jean-Charles de Fontbrune prezintă în deschiderea cărții un portret al lui Nostradamus așa cum a fost el văzut de Jean-Aime de Chavigny, un student la medicină care a fost pentru o perioadă lângă Nostradamus pentru a se perfecționa. Acesta îi face și un portret fizic:”statură mai mică decât una obișnuită, cu trup robust , vioi și viguros. Avea fruntea înaltă și lată, nasul drept și regulat, ochii cenușii, privirea blândă și înflăcărată când se înfuria, chipul sever și zâmbitor(...) barba lungă și stufoasă” cât și unul moral: spirit viu, judecată subtilă, memoria nemaipomenită și admirabilă, vesel, ironic, spirit bun și religios.
Tot în scopul sporirii credibilității cărții sale, autorul folosește „Scrisoarea-prefață a lui Michel Nostradamus către Cesar Nostradamus”(datată 1 martie 1555, Salon), către fiul său căruia îi lăsa drept moștenire opera sa cât și datoria de a face cunoscute profețiile cuprinse în ea . Aici, încă de la început ține să menționeze faptul că esența divină l-a lăsat să cunoască viitorul, prin intermediul mișcărilor astrelor, faptul că prezicerile sale nu au caracter ocult, că nu este mag. Tot aici Nostradamus menționează că a scris profețiile sub forma centuriilor, în care prezice viitorul din 1 martie 1555,(momentul în care scria epistola)pană în anul 3797. Acest ultim an a determinat alte calcule și speculații. De asemenea , conform acestor calcule (bazate pe cronologia creștină) ar reieși că intre 2001-2025 omenirea ar trece printr-o perioada întunecată după care ar începe ceea ce s-a numit „domnia lui Iisus Hristos”. Din 2025 pană în anul 3000 Satan ar fi „legat pe o mie de ani”, după aceasta perioadă „el trebuie dezlegat pentru puțină vreme”.
Al treilea document utilizat și reprodus în carte este cel intitulat „Scrisoare către Henric al II-lea, rege al Franței”, epistolă ce-i aparține tot lui Nostradamus. Și aici menționează faptul că profețiile sale sunt „compuse grație unui instinct natural, printr-o inspirație poetică, după toate regulile poeziei, și în acord cu calculele astronomiei”. Menționează și faptul că viziunile sale includ doar regiuni geografice ca Europa, Africa și o parte a Asiei.
Nostradamus prevede calamități nenumărate, decadența bisericilor Lui Dumnezeu. Ceea ce face el prin textele sale este să dea un avertisment omenirii, să avertizeze omul că acțiunile sale sunt cele care îl vor duce spre nenorociri.
În prefața sa, Jean-Charles de Fontbrune, mai spune că Internetul abundă în false interpretări ale centuriilor lui Nostradamus și că religiile pot deveni factori de dezbinare. Întrebarea retorică „Omul a fost creat să se autodistrugă?” conduce la ceea ce avertizat Nostradamus, având în vedere toate catastrofele pe care însuși omul le-a provocat: războaiele mondiale, genociduri, terorism, poluarea aerului, a apei și a solului, efectul de seră, Cernobalul, deșeurile industriale, îngrășămintele și produsele chimice, etc.
În cele șase capitole ale cărții, autorul francez interpretează pe marginea centuriilor: referiri la trecut, „călătoria” în spațiu-timp, sfârșitul civilizației europene, confruntările dintre Islam și creștini, venirea antihristului din Asia, pacea universală din 2025.
În anul 2015 se prevăd următoarele: foamete, epidemie,moarte ca urmare a războiului, un conducător arab(antihristul?) va ruina de pe mare puterea Bisericii. În 2024 însă, se va încheia o mare alianță și se va instaura pacea, odată cu reînnoirea naturii.
Având în vedere că în ziua de azi oamenii se gândesc la o catastrofă iminentă, la o apocalipsă, la un sfârșit al timpurilor(prognozat de unii și de alții, ca fiind în decembrie 2012), ne gândim apoi și la speranța care străbate textele lui Nostradamus, cuvinte care se aseamănă în sensul lor cu Biblia(Apocalipsa Sfântului Ioan Teologul). Înnoirea pământului, salvarea omenirii ar putea să se petreacă dar abia după o reînnoire spirituală...și numai omul poate face asta.

27 dec. 2009

On the third day of Christmas...

Și după cum spuneam, a început și a și trecut cea de-a treia zi de Crăciun care coincide și cu sărbătoarea Sfântului Apostol Ștefan . La mulți ani, celor care-i poartă numele, Ștefani și Ștefane, Ștefanii !
Dacă ieri vorbeam despre zăpada topită, de zloată și de bălțile murdare, azi am ocazia să mă gândesc și la ploaie. De fapt, ce spun eu să mă gândesc? Afară plouă mărunt și acum, la fel cum a plouat cam toata ziua. Zici că-i "ploaie în luna lui Marte", vorba lui Nichita Stănescu.
Când ziceam și eu că vremea o luase pe un făgaș normal, ningea când trebuia să ningă, te dădeai cu sania, normal, în Decembrie, îți înghețau mâinile , nasul și urechile din cauza gerului...iată, că vine primăvara! Dacă mai plouă așa, până mâine dispare orice urmă de zăpadă dar va trebui să ne cumpărăm bărci pneumatice pentru cazul în care ieșim din casă. Râd eu, râd dar chiar s-a anunțat cod galben pentru unele zone ale țării, mai ales în vest, din ce-am văzut la știri.
Ploaia m-a ajutat să nu ies din casă, dacă pot spune asta. De ce m-a ajutat? Pentru că am reușit să mă și concentrez, să mai și citesc și să termin o lucrare pe care o cam părăsisem din "cauza" Crăciunului. Bravo, pentru mine! Ce mândră sunt de mine uneori...ptiu, ptiu, să nu mă deochi singură! unde mai pui că nici nu are cine să mă descânte de deochi...la ora asta.
Așadar, intrăm într-un ritm normal pentru câteva zile, că de', nu-i sărbătoare chiar în fiecare zi. Apoi, însă, vine anul nou, Revelionul...

26 dec. 2009

On the second day of Christmas...

A trecut și a doua zi de Crăciun și am ajuns iar la concluzia că întotdeauna sărbătorile sunt și obositoare. De ce?
Păi, te gândești cu nu știu cât timp înainte la faptul că vin. Mamă, mamă, vine Crăciunul!! La televiziune cel puțin au început reclamele cu Moș Crăciun de prin noiembrie. Îți proiectezi în minte cum și ce ai să faci de sărbători-un alt efort. Faci liste de cumpărături, faci cumpărături, faci mâncare, primești în vizita, te duci în vizită, dai telefoane și mesaje, primești telefoane și mesaje...și o ții așa ceva vreme, încât după ce trec sărbătorile ai senzația că ești foarte obosit.
Să nu mai spun de mese. Dacă vine cineva în vizită: hai la masă, mănânci, bei ceva? Te duci în vizită, la masă. Câteva zile din care ieși "rupt de oboseala" de-atâta mâncat și băut. Aș vrea să mă pot lauda că am avut și eu vreo activitate ceva mai spirituală, intelectuală...da' de unde? Sunt doar unul dintre "crăciuniști". Sper doar să nu fac excese (culinare...nu de alta natură) ca să nu se vadă prea tare pe (sub)pielea mea.
Cea mai tare fază pe care am auzit-o zilele astea a fost întrebarea: oare o fi deschis pe 25 decembrie la biserică? nu spui cine s-a întrebat asta...persoană importantă. Oricum e posibil să mi-o iau pe cocoașă :)) pentru faptul că m-am amuzat așa de tare pe tema asta. Da' lasă ca-și ia cocker cu față bleagă, urechi lungi și privire blândă și-i trece supărarea...până va fi nevoită să-l scoată pe cățel dis-de-dimineață la plimbare, în fiecare zi, mereu, mereu (și atunci o să fie supărată pe cățel...)
Mă mai gândeam că s-a adeverit ceea ce bănuiam eu cu zloata de afară. E o "plăcere" să te plimbi prin oraș. Dacă te aventurezi să faci asta, așa cum am făcut și eu, ar fi de preferat să ai cizme de cauciuc sau, oricum, pantaloni suflecați și încălțări care să nu alunece și în care să nu intre apa. Dacă ai alunecat și ai căzut...ăla ești!
Și uite așa am intrat în a treia zi de Crăciun!

25 dec. 2009

Moș Crăciun există!!!

Pentru cei care cred că Moș Crăciun nu există!


Maria a împodobit bradul, foarte incantată de eveniment și de colinde.Cel mai mult i-a plăcut "Jingle Bells" în varianta aceasta:

plus "Moș Crăciun cu plete dalbe".

A venit Moșu' de mai multe ori la ea. Incredibil dar adevărat. Se pare că a fost foarte cuminte anul acesta, Maria. După Primul moș , de la grădiniță, a mai venit unul, fără "sersei". Păcat că taică-su' era plecat după țigări și nu l-a văzut și el pe Moș. :)



Apoi, a venit alt Mos mai gras(noroc de perna pisicii...Pisi a fost foarte nervoasa pe burta Mosului)) și cu ochelari de soare în trend(din cauza zăpezii, nu de alta).








Oricum, au mai fost și tot felul de spiriduși, de trimiși ai Moșului, alții s-au întâlnit cu Moșul pentru ea.
Mă gândesc la faptul că abia e prima zi de Crăciun și cred că e posibil să-l mai vadă pe Moș...cel puțin o dată. Oare ce-o să creadă copilul? Moșul are amnezie: a uitat că i-a dat cadou o dată?
Crăciun fericit,tuturor !!! ...și celor care intră intenționat sau întâmplător pe acest blog :))

23 dec. 2009

Maria


A ieșit Maria mea la săniuș. Incântată foarte. Are și o mare plăcere: cum o scapi din mană, se tăvălește toată prin nămeti și ia și o gura zăpada. Poate că și eu făceam cam la fel când eram mică...dar acum sunt mamă responsabilă :) și tre' să o cert deși ii înțeleg plăcerea.
Și cum stătea ea țanțoșă pe sanie, se oprește un nene mai în vârstă și o întreabă dacă ii dă și lui sania să se plimbe pe ea. Mucalit nenea, nu zâmbea deloc. Maria mea nu spunea nimic, se uita la el, cred că îl luase în serios. S-o fi gândit fata că el era destul de bătrân și de cel puțin opt ori cât sania. Vede nenea că Maria nu spunea nici da nici ba, ii spune că lasă că ii dă mâine sania să se plimbe cu ea. La care Maria: "Hi, hi! Mâine n-o să mai fiu pe aici!"
Adică, sâc! ți-am făcut-o, nene! Sania, oricum n-o vezi!

22 dec. 2009

A fost odata o revoluție...

Se împlinesc 20 de ani de la revoluția din 1989. Dacă imediat după '89, ani la rând se rememorau scenele revoluției arătându-se respect, admirație pentru eroii care și-au pierdut viața în acele zile ale lui decembrie, acum deja se observă cum se așterne liniștea. Unii nu-și mai amintesc pur și simplu, alții foarte tineri nici măcar nu știu despre ce este vorba: 20 de ani de la ce?
Liniștea care se așterne peste ceea ce s-a petrecut atunci cred ca este o liniște dorită deoarece consider că nu se va afla cu adevărat ceea ce s-a întâmplat atunci, niciodată.



Există și unii melancolici după perioada comunistă. Eu eram elevă de gimnaziu, la revoluție, și totuși îmi amintesc faptul ca mâncarea era la rație, pâinea se cumpăra pe cartelă, dacă se primeau portocale sau ciocolată la alimentara era rupere de haine și de oase, rechizitele nu se găseau. Țin minte că am stat la o coadă imensă ca să-mi cumpăr caiete pentru școală. Eram eu și maică-mea pentru că nu dădeau câte voiai ci se dădeau cu număr și dacă erau două persoane puteau cumpăra mai multe. În îmbulzeala aceea de la coadă m-a înțepat cineva cu un bold. Era un mijloc de a-și face cineva loc, mai repede, în față. Să nu mai spun de cozile de la lapte pentru care trebuia să te trezești cu noaptea-n cap, se făcea coada din sacoșe și se aștepta să vină mașina. Era un loc în halele pieței din oraș unde se aduceau ouă. Cât timp mai stăteam și pe acolo. Mă duceam acolo să prin rând de dimineață, mă așezam undeva și citeam...da, atunci și pe-acolo am citit "Piciul" lui Alphonse Daudet...amintiri...
La fel, știu că toata lumea era membră de partid, tinerii toți erau făcuți UTC-iști. În acea perioadă, diferențele sociale erau nesemnificative. Puțini erau cei care depășeau condiția economică medie. Erau avantajați cei care aveau pile în mai multe domenii, inclusiv la alimentara...importantă relație dacă voiai să ai o pâine, un pui, un salam, un litru de ulei sau un kilogram de zahăr în plus. Știu că aveam o cunostință care era vânzătoare la pâine, tanti Lucica. Mă trimitea maică-mea mai mult în tura ei ca să-mi dea mai multă pâine decât ni se cuvenea pe cartelă.
Și apoi concentrările lui taică-meu care a fost și la Casa republicii/poporului și la nu mai știu eu ce canal de prin Giurgiu. Exact la revoluție era în București, poate de aceea am trăit mai intens acele momente. Noi cei de acasă nu știam ce se petrecea cu el. Ni-l imaginam în toate felurile.
Îmi mai aduc aminte că mergeam la București pentru cumpărături pentru că acolo se mai găseau cât de cât în comparație cu provincia. Dar și acolo cu zvonuri: a adus brânza nu știu unde.Toată lumea se deplasa acolo. A adus carne ...și tot asa. Foarte amuzantă mi se pare acum amintirea vitrinelor goale din pescării și din magazinele cu carne în care, mereu, se aflau creveți...doar creveți. De parcă trăiam în țara creveților.
Programul de la televizor era absolut magnific: vreo trei-patru ore dintre care o bună parte erau dedicate tovarășului Nicolae Ceaușescu. La revoluție cred ca a fost prima perioada mai lunga petrecută în fata ecranului. Începuseră sa dea, în zilele acelea, printre evenimentele transmise în direct, filmul "Ringul" al lui Sergiu Nicolaescu.
Acum mi se par niște vremuri atât de îndepărtate și de străine. Parcă nu ar fi fost niciodată asa.
Da , se pare că a fost odată o revoluție...

20 dec. 2009

Iarnă...se apropie sărbatorile de iarnă

Da, se apropie Crăciunul.
Cel mai mult îmi place că a nins, că nins mult. Ninsorile recente, dincolo de neplăcerile cauzate au mai înveselit atmosfera destul de ternă, demoralizantă ( ba ca vine 2012, ba câte un concediu fără plată, ba certuri nesfârșite între politicieni) din ultima perioada. Mereu auzeam povești despre zăpezile de altădată, când ningea asa de mult de se făcea zăpada cât gardul iar bunicii erau nevoiți să sape tuneluri prin zăpadă ca să poată ieși din case. Poate o fi fost adevărat, poate o fi fost vorba și de imaginația care îmbogățea amintirile.
Mă gândeam chiar că de-acum, copiii noștri nu vor mai avea parte de zăpezile bunicilor, părinților noștri sau măcar de zăpezile noastre. Ma gândeam că de-acum Crăciunul îl vom sărbători fără zăpada, eventual în pantofi, având în vedere schimbările de climă la care tot asistăm și de care se tot discută. Dar iată că natura s-a răzgândit și se comportă(în cele din urmă) normal. Adică ce poate fi mai normal decât zăpadă și temperaturi sub zero grade în luna decembrie? Am înghețat binișor de câteva ori în iarna aceasta, mergând prin zăpadă, dar nu pot spune că m-am simțit atât de rău încât să-mi fi dorit să nu fi nins. E o normalitate care-mi place deocamdată, deși provoacă și neplăceri. Într-una dintre zile așteptam în frig, chiar viscol, un mijloc de transport să ajung acasă. Am schimbat vreo trei stații( de tramvai, maxi-taxi) până să reușesc să găsesc ceva. Toate mașinile care veneau erau pline ochi. Dacă dădeai să deschizi ușa, sigur cădea vreun călător peste tine pentru că tot ce reușeai să vezi prin geamurile aburite erau niște funduri lipite de ușă.
Și cu toate că e luna de iarnă, autoritățile au fost(iar)foarte, foarte surprinse. De parcă nu știau de la actualul fost și proaspăt președinte că "iarna nu-i ca vara". Adică nu vi se pare ciudat să ningă? Tocmai acum, în decembrie, când se apropie Crăciunul? Este total anormal.
M-ar întrista foarte tare dacă nu ar ninge în ajun. Mie îmi place cel mai mult ajunul Crăciunului. E cel mai frumos moment. Și mai cred că această sărbătoare este cea mai veselă din întregul an. Paștele este momentul cel mai profund, de reculegere, de regăsire, în timp ce Crăciunul este un moment care ar trebui să ne găsească pe toți veseli, optimiști.
Poate sunt mai conservatoare (deși nu cred)dar consider că bradul trebuie, musai, împodobit în Ajun. Și încă ceva: trebuie să fie natural. Poate nu oi fi eu tocmai cea mai ecologistă, poate oi contribui și eu la distrugerea ecosistemului, dar imi place ca bradul să fie natural.
Vorbeam de Ajun. Îmi place să miroasă a brad, să miroasă a portocale, a sarmale în frunză de varză, proaspete(eventual sa fie pe foc), a carnați de casă, iuți (făcuți cu ardei roșu), a tochitură cu mămăligă, a vin roșu fiert cu piper și cu scorțișoară, să se audă colinde, să sclipească beculețele, să radă copiii și să spere că Moșul o să le aducă ceea ce și-au dorit. E atât de ușor să fii vesel de Crăciun! Nu trebuie să speri ca miracole să se împlinească. Lucrurile mărunte sunt suficiente pentru a te face cel puțin mulțumit.
Mă enervează apoi starea de letargie de după momentul acesta aproape fabulos. După ce trece Crăciunul, chiar din a doua zi de Crăciun, cei mai mulți dintre noi se resemnează la a sta în pat, la televizor, poziție părăsită doar pentru a mai mânca și a bea câte ceva, și apoi iar: telecomanda în mană. Tot din aceste următoare zile auzi în dreapta și în stânga de indigestii, de mahmureli crunte, de parcă oamenii au stat, nu au mâncat, nu au băut pană la Crăciun și atunci, năvală pe masă.
În piețe, magazine, supermarketuri, hipermarketuri lumea dă năvală de parcă ar veni vreo catastrofă și nu ar mai găsi nimic pe rafturi mai târziu. Cumpăra, bagă în coșuri cu ambele mâini de parcă fiecare membru al familiei ar manca, brusc, cu câte doua guri. E o isterie generală a cumpărăturilor. E momentul în care aproape toată lumea cumpără cu mult mai mult decât are nevoie. Bucuria comercianților.
Acum mă mai gândeam la un lucru neplăcut observat în seara aceasta: zloata care se formează când începe să se topească zăpada...de-ar mai avea răbdare zăpada, măcar vreo câteva zile, până la Crăciun.

17 dec. 2009

Atenție!

Moș Crăciun este pe aproape! Semnalmentele corespund!(...oarecum, dacă facem abstracție de cerceii observați de Maria.) Cred că ne va vizita pe toți!

Perle ale elevilor

"Trică este înarmat în armată iar Mara nu plătește pentru a fi eliberat,pentru a pleca la eliberarea de pe front."

"Pe Trică îl ia în armată și când iese devine patron la cojocari."

"Mara este un roman social și psiologic în care se urmărește destinul câtorva familii din Ardealul sfârșitul secol al XIX lea. In acest timp și spațiu convețuiesc diferite religii și etnii: români, turci, unguri, geto-daci, sârbi, daci, catolici, ortodocși."

"Haralambie își ura atât de mult slujba încât s-a făcut haiduc și a început să jefuiască, să fure, și să pună stăpânire pe codri, drumuri și trecători. Haralambie era văzut de fiul său ca fiind frumos, falic, puterinic, priceput și greu de prins."

"Hanul Ancuței nu era un sat de țărani ci o cetate care le asigura și siguranță față de oamenii răi care veneau să-i jefuiască pe țărani să le fure grânele agoniseala lor de o viață aici puteau să stea liniștiți fără să ii jefuiască nimeni."

"Haralambirie este arnaut domestic care devenise un tâlhar care fura de la boieri și controla anumite drumuri și trecători."

Subiectivitatea gripei porcine

De când cu gripa asta porcina, m-au deranjat ceva chestiuni care m-au influențat într-o oarecare măsura și pe mine.
Adică țâpă toata mass-media de-atâta gripă porcină dar se organizează alegeri cu ședințe, paraședințe, manifestații pro-ăla și pro-celălalt, s-au bucurat în turma, pe rând (când s-au crezut sau au devenit președinți)nestingheriți de nicio gripa, Geoană a sărit de bucurie fără teama că ar putea inhala vreun virus obraznic trimis de Băse, mitinguri ...adică adunări în toata regula, ce să o mai lungesc.
O duc eu pe Mari la grădiniță. E sfârșit de an calendaristic, vin sărbătorile și mă gândeam și eu în mintea mea că vor face și mititeii ăștia de la grupa mică vreo serbare ca să-l întâmpine pe Moșu'. Dar nu! Nu se poate! Cum, nu am auzit de gripa porcină? Educatoarea nu a putut organiza serbarea așa cum ar fi trebuit iar noi, părinții, nu am putut fi prezenți la prima serbare din viața copiilor.
Si cu serbarea asta e o povestioara. S-a îmbrăcat în Mos, femeia de serviciu a grădiniței(a făcut și educatoarea ce a putut). Când am luat-o pe Mari de la grădi am întrebat-o cine a venit la serbare, dacă a cântat , dacă a spus poezii, ce cadou a primit...Mi-a povestit ea ce mi-a povestit dar apoi mă pune să las capul în jos spre ea, să-mi spună "un sechet":"Mosul era femeia de teabă" Își dăduse seama , maimuțica mica. Eu încerc să-i explic faptul că e Moșul, sigur. Ea, convingătoare, îmi spune iar la ureche:"Mami, i-am văzut serseii."Ei, ce să mai spui? Pe ăștia mici nu mai poți să-i păcălești deloc...și eu care mă temeam să nu plângă când o veni Moșul...așa cum au făcut alți copii, de fapt.
Apoi, la sfârșitul lunii noiembrie, au fost sărbătorite zilele Galațiului. Tot orașul în stradă, ca la manifestație. Concerte, micăraie, vin și rachiu fiert,tarabe cu prostioare la suprapreț. Nici atunci nu a fost problemă cu gripa porcină: nu era absolut nicio problemă că era tot orașul în stradă. Probabil ne ocolea urbea, în zi de sărbătoare: o fi având și gripa asta puțin bun-simț.
Am scos-o și eu pe Maria în orășelul copiilor de s-a dat în toate cele și s-a mânjit pe fată cu vată de zahăr. Seara am ieșit iar în oraș dar fata nu mai înțelegea nimic: era lume, lume multă peste tot, așa că a întrebat:"Si, unde-i distacția?" Vorba ei: unde era distracția? că nu era.
In sfârșit, ideea era că s-a putut face o serbare de dimensiuni mari, în tot orașul, dar când a fost vorba de o serbare la o grădiniță, nu s-a mai putut, de frica gripei porcine.
Si apoi, iar: planific eu și o colegă o activitate de binefacere la un centru de plasament din Galați. Adunăm bani, ne gândim ce să cumpăram, cum vom merge noi cu copii de la noi să le facem o surpriză în prag de sărbători. Un pachețel cu fructe și dulciurele nu cred că ar fi stricat niciunui copil din acel Centru...Ni se spune, în cele din urmă, că nu se poate! De ce? Nu ne pot primi din cauza gripei porcine, evident.
Așa am ajuns la concluzia că gripa porcină este foarte subiectivă. Că se abține să atace când e vorba de interese mai mari, de rușine, nu de alta, dar atacă cu nerușinare când e vorba de activități mărunte, organizate de grupuri restrânse, mai puțin importante în destinele orașelor sau ale țării...

15 dec. 2009

Prima zăpadă




De dimineață, nici nu mă ridicasem de sub plapumă, mă sună frate-meu, Nec, să-mi spună să mă uit pe fereastra. Mă tot întreba: te-ai uitat? da' te-ai uitat? Eu nici nu mă dădusem jos din pat. Îmi imaginam vreo doi fulgi curajoși, rătăciți...Când mă uit eu, în cele din urmă, chiar că rămân surprinsă: deja se așezase zăpada peste tot și tot ningea. Pe Maria am postat-o pe pervazul ferestrei să privească zăpada.
Evident că ne-am făcut un drum până afară, așaaa, de dimineață. Bucuria Mariei...până i-au înghețat mâinile!








9 dec. 2009

Românul e născut... "poiet"

Vine un tinerel la mine, foarte mândru de el pentru că scrie versuri. Booon! Nu mă arăt interesată pentru că nu vreau să-i spulber visul că va deveni vreun Eminescu, Blaga, ceva. El insistă că-mi va aduce câteva dintre versurile pe care le-a scris. Iarăși , fac o față care i-ar da de înțeles faptul că pot trăi liniștită(poate chiar mai liniștită)dacă nu ar face asta.
Îmi explică el că ii place foarte mult să scrie versuri, că are versuri cântate pe "Taraf TV"...deja îmi "plăcea" din ce în ce mai mult ceea ce auzeam. El era așa de entuziasmat încât nu puteam să-i jignesc "talentul" înainte de a-i citi opera...pentru că pe "Taraf" nu avusesem onoarea să ascult nici opera lui, nici pe a altcuiva. Pe "Taraf" cred ca apar unii care cânta tâmpenii și unele care dau din...toate cele, în admirația(era să spun mută, dar ei cântă)a cântăcioșilor.
Astăzi, mare eveniment, mare. Umilele-mi priviri se învrednicesc să citească una din operele băiatului cu talent.
În primul rând că m-am străduit din răsputeri să nu râd. Aș fi râs eu dar mă mai vedeau și alții (și el) și nu se cuvenea. Versurile erau atât de puerile, de agramate încât nu înțeleg curajul lui de a le da și altcuiva să le citească. Am putut doar să spun ca nu îmi plac absolut deloc astfel de versuri, dând o scurtă explicație pe care nu cred că a înțeles-o întocmai pentru că el are încredere în geniul său ... Evident ca a plecat foarte supărat: se citea de la distantă că era demoralizat. Probabil că în noaptea asta o să scrie cel puțin zece poezii "frumoase", numai asa, să demonstreze că m-am înșelat eu. Măcar i-am creat starea necesară...starea de grație :))
Aș fi vrut să-i mai dau câteva sfaturi de genul: dacă mai creezi vreo poezie asemănătoare, șterge-o repede de pe foaie sau mâzgălește intens pană nu se mai înțelege nimic din original. Sau: rupe foaia în bucatele mici, mici de tot astfel încât să nu se mai poată reconstitui...niciodata; bucățelele pot fi aruncate în wc, pot fi arse sau...în ultimă instanță, înghițite.

4 dec. 2009

Citatul zilei...

"Man has such a predilection for systems and abstract deductions that he is ready to distort the truth intentionally, he is ready to deny the evidence of his senses only to justify his logic."

Feodor Dostoievski

Pur și simplu îmi place acest citat descoperit chiar azi, la citatul zilei...aici, pe blog.

1 dec. 2009

Evaluare naţionalǎ

După cum a promis,pe 30 noiembrie, exact sfârșitul lui noiembrie - nici mai devreme nici mai târziu - Ministerul Învățământului a făcut publice modelele de subiecte(dupa model international)pentru EVALUAREA NAȚIONALĂ la clasa a VIII-a, din 2010. Se pot studia aceste modele (la limba si literatura romana, matematica)intrând la aceastǎ adresǎ de pe site-ul Ministerului http://subiecte.edu.ro .

TEATRU

Deoarece in fiecare saptamana sunt la curent cu spectacolele jucate la dramaticul din Galati, am spus ca nu ar fi rau sa pun si aici aceasta informatie. Iata ce piese pot fi urmarite la TEATRUL DRAMATIC “Fani Tardini”din GALATI:


Vineri, 4 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini":
Steaua fără nume de Mihail Sebastian
Spectacol prezentat de studenţii anului III ai Facultăţii de Teatru (Universitatea "Dunărea de Jos" Galaţi)

Sâmbătă, 5 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini":
Retro, de Alexandr Galin
Regia: Mircea Cornişteanu
Distribuţia: Bujor Macrin, Carmen Albu, Lucian Pînzaru, Svetlana Friptu, Ioana Citta Baciu,
Liliana Lupan.

Duminică 6 decembrie, ora 19.00, Sala Teatrului Dramatic "Fani Tardini"
Afacerea Protar (Ultima oră), de Mihail Sebastian
Regia: George Motoi.
Distribuţia: Vlad Vasiliu, Cristian Gheorghe, Aureliu Bâtcă, Lucian Pînzaru, Cristina Uja, Ciprian Braşoveanu, Grig Dristaru, Dan Căpăţână, Lică Dănilă, Oana Preda Gheorghe, Adina Taschina, Corina Căpăţână, Mariana Caragata, Valentin Dumitru, Mihai Luchiancenco.

...ganduri

Oare ce este mai bine? Sa fii sincer indiferent de circumstante si de consecinte sau sa cauti diverse subterfugii prin care sa ascunzi adevarul in speranta ca oricum e mai bine asa?
Eu am crezut intotdeauna ca adevarul este foarte important. Evident ca ma voi acuza imediat de o imensa naivitate. Ce sa fac? Asta sunt! Un copil mare care inca mai crede in unele valori promovate de basmele copilariei. Imi place sa cred despre mine ca vad dincolo de aparente, ca simt, dincolo de orice cuvinte, omul pe care il am in fata. Nu intotdeauna ceea ce vad ca fiind, in mod evident, minciuna, ceva negativ sau urat imi provoaca reactie de respingere. In mintea mea cea naiva caut mereu explicatii, ma gandesc la faptul ca poate nu inteleg eu destul de bine o problema, ca poate nu merit eu suficiente explicatii, ca poate trag eu concluzii pripite sau analizez prea mult problema...
Nu, de fapt eu mereu gasesc circumstante atenuante pentru ceilalti dar aproape niciodata pentru mine. Imi este mai usor sa ma acuz pe mine si sa ma simt vinovata pana-mi trece decat sa acuz , sa caracterizez sau sa folosesc anumite calificative pentru ceilalti.
Da, diplomatia asta nu-i intotdeauna foarte buna.
Uneori sunt atat de sincera incat imi vine sa-mi trag palme imediat ce spun un mare adevar. Unele ganduri sau trairi nu-mi dau pace, clocotesc de nu pot avea pace pana ce nu spun ceea ce gandesc. Stiu ca gresesc dar ziceam ca uneori sunt ingrozitor de sincera, chiar daca este spre raul meu si chiar daca cei cu care vorbesc nu sunt in aceeasi masura de sinceri.
Ce inseamna a avea incredere in cineva? Sa poti spune tot ceea ce gandesti, simti, sa te arati cum esti cu adevarat, sa-ti arati laturile puternice in aceeasi masura cu slabiciunile, fara sa-ti fie teama ca vei fi ranit, sa stii in adancul sufletului ca nu ai nevoie de dovezi marete dar ca cel caruia i-ai acordat increderea nu te va dezamagi.
Poate vorbesc aiurea doar din cauza haosului meu interior...

30 nov. 2009

Ce-mi mai zice lady Urania...

Zi-le, Urania! Ca doar astrele vorbesc! Ne punem noi cu destinul??? :)


Pe langa faptul ca unele probleme se acutizeaza(vai, mie!)se intrevad ceva sperante(Doamne ajuta!).
Sper, doar, sa am eu destul discernamant, si fara astre...

La multi ani!

Daaa...e adevarat, pana si mie am uitat sa-mi spun la multi ani. Pe 21 noiembrie am implinit o "frumoasa varsta" , cum se zice(ca sa nu ies din limbajul de lemn).
De fapt, nu am uitat, dar pe masura ce trec anii, parca nu mai e chiar un motiv de sarbatoare trecerea unui nou an din viata.
Unii spun ca sarbatoresti faptul ca te-ai nascut, de ziua ta. Eu cred ca ceilalti ar trebui sa sarbatoresca faptul ca te-ai nascut...daca au motiv...daca nu, treci nesarbatorit.
Eu am sarbatorit, ce sa spun, saptamana trecuta...asa de tare de ma resimt si acum. Sau poate batranetile sunt de vina... :)))


Daca Stratan zice ca-i unicul barbat nascut de ziua lui(imi plac versurile lui) , eu (parafrazand)cred ca-s singura femeie nascuta de ziua ei...chiar de-s ultimul scorpion (ce rezonante de titlu de roman, ha!:) ).
Bravo pentru mineee! (vorba Mariei)

"Rugati-va sa nu va creasca aripi"

"...cele mai triste esecuri sunt cele pe care le meritam. Devenim complici cu deceptiile noastre."

"...slabiciunile oamenilor se gasesc chiar in forta lor..."

"...e mult mai simplu sa iubesti o plaja luminoasa si calda decat sa te bati impotriva prostiei si suferintei."

"Daca vulgarizezi durerea, ea trece mai repede. Numai ca aceasta vulgarizare distruge si pe altii si te trezesti uneori in imposibilitatea de a mai iubi ceva. Din tot ce ai visat se alege un fel de limonada salcie si ajungi sa te simti penibil..."

"Daca o batalie pe care o castigi iti cere curaj, o batalie pe care o pierzi iti cere un curaj insutit."

"...eu nu dau o ceapa degerata pe orgoliu. Am vrut altceva de la viata, nu motive sa-mi satisfac orgoliul. Orgoliul sa si-l pastreza cei care se pot hrani cu el si-l pot pune in locul fericirii. Eu n-am putut."

"...exista doua feluri de singuratate. A celor care vorbesc si a celor care nu-i asculta."

"Nu exista fericire de care sa-ti amintesti fara tristete."

"Se pare ca fiecare om are haosul sau personal.Si ca, in raporturile cu acest haos, exista trei faze. In prima, iti ignori haosul. In a doua, ratacesti prin el. In a treia , incerci, daca mai ai timp, sa pui putina ordine."

(Octavian Paler, "Rugati-va sa nu va creasca aripi")

11 nov. 2009

Prezidentiale 2009

Cand aud de politica mi se face instantaneu greata. Da' o greata de'aia amestecata cu nervi si cu dureri de cap. Dar mai bine sa spun ce-aveam de spus...
Mai sunt cateva zile pana la alegerile prezidentiale si daca ma intreaba cineva(ceea ce s-a si intamplat) cu cine votez, cred ca am o reactie de genul "cetatean turmentat".In primul rand ca nu stiam exact dintre cine ar trebui sa votez, cativa necunoscuti avand "tupeul" de a se baga printre cunoscutii clasei politice contemporane. Apoi ca nici macar nu am de gand sa merg la vot. Ar dura prea mult sa-mi exprim dispretul pentru oamenii politici, asa ca mai bine lasa.
Multe dintre fetele celor cu "sanse" la titlul de presedinte atarna tamp pe toti peretii de-ti vine sa repeti zicala din batrani:"numele prostilor pe toate gardurile"sau blocurile si tramvaiele, mai nou. Toata propaganda aceasta e o risipa de bani care nu are nicio logica intr-o perioada in care se bate moneda pe criza si pe taiatul/redusul din toate partile posibile. Dar se pare ca prostii suntem noi si nu fetele de pe "garduri".
Pana la urma, care sunt oamenii dintre care se va alege viitorul nostru conducator(spre zari mai bune, poate)pentru cinci ani? Am gasit 12 nume:

1.Traian Basescu-PD:"Prima data cand am candidat nu stiam exact ce inseamna. Acum stiu." Oare? Ma tem ca a iesit mai bine atunci cand nu stia. Acum, cand stie, nu cred ca va mai iesi presedinte.
2.Mircea Geoana-PSD+PC: "Dumnezeu sa ne ajute si daca e asa o sa fiu presedinte." Dumnezeu sa ne ajute? Pe cine? Pe cei de la PSD, probabil, ca doar nu se refera la toti romanii.
3.Crin Antonescu-PNL:"Sta in puterea noastra sa schimbam puterea lor." Da, bine spus: "sa schimbam puterea lor cu a nostra".Importanta e puterea, ce conteaza alegatorii?
4.Sorin Oprescu:"Deschideti ochii! Aveti curaj! Romania trebuie sa renasca!" Sa avem curaj sa ce? sa punem stampila? sa schimbam? sau sa ii incredintam lui conducerea? Garanteaza el renasterea? Oare cati dintre noi mai avem incredere in promisiuni, oricat de mici, dar in "renastere"?
5.Corneliu Vadim Tudor-PRM:"Imi voi zdrobi candidatii, cum i-am zdrobit in 2000!" Pot sa rad? Dar sa rad putin mai tare...nu de Vadim ci de "zzzdrobitul candidatilor". Poate cu ciocanul sau cu alte obiecte contondente.
6.Gigi Becali-PNG-CD:"Nu voi lasa tara asta sa fie condusa de niste criminali." ..."intre care eu sunt cel dintai intre frumtasii politici" as completa eu, parafrazandu-l pe Caragiale.
7.Hunor Kelemen-UDMR:"Romaniei i-ar prinde bine un presedinte maghiar." Ma lesi? Ceva de genul:"macar o data, sa vada cum e..."
8.Constantin Ninel Potirca:"Vreau sa integrez rromii in marea familie europeana." Lasa-i ca s-au integrat singuri. Si apoi? pe noi, ceilalti, cui ne lasi?
9.Ovidiu Iane:"Nu am intrat in politica pentru a face bani." Da, am intrat pentru a a face altii, bani, din care imi vor da si mie.
10.Constantin Rotaru:"Capitalismul instaurat in Romania a adus somaj, inflatie, jaf national." Ceva noutati nu aveti? ceva ce nu stim?
11.Eduard Manole:"Candidez pentru a salva ceea ce mai poate fi salvat." Bunul samaritean? Dar se mai poate salva ceva? din ce si pentru cine?
12.Remus Cernea:"Nu mai suport sa aud ca in tara asta nu se mai poate face nimic." Si am decis sa candidez. Deci se mai poate face ceva.

Comentariile pe marginea afirmatiilor candidatilor sunt usor malitioase poate tocmai din cauza ca si eu m-am saturat sa tot ascult promisiuni(a se citi, minciuni).

GRIPA PORCINA

Da, gripa porcina si...pentru ca "trebuia sa poarte-un nume" i s-a spus, modest, H1N1. Este personajul omniprezent in viata noastra din ultimele luni: ne culcam cu H1N1, toata ziua-H1N1, seara tot el.
Dupa agitatia aceea lamentabila si prefacuta cu gripa aviara, cumpararea de substante dezinfectante(apa cu ceva var)si masacrul aviar, acum a aparut pericolul "porcinei".
Rad eu rad, dar nu-i chiar rasul meu. Parca am fi intr-o carte politista scrisa de Agatha Christie. Suntem toti in acelasi spatiu inchis(aparent deschis), reprezentat de societatea in care traim. Toti stim cu siguranta ca printre noi e vreunul "vinovat" si vedem unul in celalalt "criminalul", pe cel infestat.
Problema este ca nu putem sta inchisi, nu putem sa ne izolam de ceilalti-acolo unde este, sigur, cel infestat. Astfel, ne confruntam, vrand, nevrand, cu o adevarata isterie.
Deja avem in tara peste 1000 de cazuri de "gripa porcina"- sa mai spuna cineva ca e vorba doar de zvonistica. In Galati, in doua unitati scolare sunt banuite cazuri de gripa porcina. La fel, "Universitatea Dunarea de jos" a fost inchisa cateva zile pentru aplicarea metodelor specifice de dezinfectie.
Eu chiar ma gandesc daca sa o mai trimit pe Maria la gradinita, avand in vedere ca cei mici sunt cei mai expusi. La acestia se mai adauga batranii, fumatorii, obezii si femeile insarcinate.
Cred ca pana o sa treaca aceasta perioada trebuie sa acordam o mai mare atentie igienei personale, sa ne spalam pe maini cat mai des(cu sapun, cu dezinfectant), sa stam cat mai depaerte(cel putin 2 m) de persoanele banuite a fi bolnave, sa limitam contactul cu mediile aglomerate(piete, mijloace de transport in comun, sepermarketuri)la strictul necesar. Nu este momentul pentru manifestari publice(apropo de electorale), pentru serbari sau excursii.
Pana la urma, virusul se raspandeste in primul rand prin aer, de la persoana la persoana si apoi prin intermediul obiectelor atinse de persoana infectata. Banii, care au o asa de larga circulatie, sunt o cale ce favorizeaza transmiterea virusului. Cei ce pot face platile cu cardul ar fi bine sa o faca astfel pentru a evita contactul cu banii.
Daca avem simptomele unei gripe "obisnuite", febra, stare generala proasta, lipsa poftei demancare, tuse seaca, dureri de cap, scurgeri nazale apoase, dureri de stomac, diaree, cel mai bine ar fi sa mergem de urgenta la medic. Nu este suficient sa mergem la farmacie sau sa ne administram medicatie "dupa ureche". Gripa porcina poate fi cauza mortii.

9 nov. 2009

20 de ani de la caderea "Zidului Berlinului"

9 noiembrie 1989 - 9 noiembrie 2009, douazeci de ani de cand a cazut "Zidul Berlinului". Cu putin inainte de revolutia noastra din '89, s-a reunificat Germania, a cazut "Cortina de fier".
Pentru a ilustra simbolic zidul, germanii au construit, in acest an, un domino din 1000 de piese de 2.5m inaltime, asezate pe 1,5-2 km. "Zidul" astfel reconstituit fiind "daramat" la festivitatile prilejuite de sarbatorirea momentului.
Tot pentru a sarbatori cei 20 de ani, trupa U2 a sustinut un concert la care l-au avut invitat Jay-Z.
Totusi, in opinia mea, cea mai potrivita piesa pentru acest eveniment ramane "Another Brick in the Wall" a celor de la Pink Floyd, piesa de pe albumul "The Wall" din 1979.

8 nov. 2009

Ce periculosi sunt copiii !

Daca nu esti atent, cateodata poti fi "victima" neinduratorilor mici tazmanieni din propria casa.
Astazi, draga de Maria se juca impreuna cu Dana, vara-sa de doi ani, prin casa. Fug intr-o parte, fug intr-alta, trag de-o jucarie, iau papusile si le pun in ordine(a lor), se joaca de-a bucataria, de-a baia, de-a vanzatoarea, de-a mersul cu masina, sar in pat...transpirate amandoua. Tipete cat cuprinde.
Taica-meu(respectiv, bunicul celor doi monstruleti)le tinea hangul:"Lasa-le sa tipe!" Mai mult, se tine dupa ele, in patru labe, pe jos:"Fantomaaa, fantooomaa!" Fetele tipa, rad, se ascund si fac pe speriatele. Nici nu le place.
Se ascund fetele in dormitor si gasesc printr-un sertar mai multe sapunuri. Fiecare isi ia cate doua sapunuri in mana. Taica-meu, dupa ele, cu "Fantoma, fantoma!"
Unde mi-ti sare Maria cu doua sapunuri in capul lui bunica-su si cu un picior:"Spidermaaan!" Pooc! Pooc!
Dana, si ea:Poc! Poc!"Paidarmeeen!" Ca doar o imita pe Maria in toate cele, si bune si rele.
Saracul taica-meu isi freca cucuiele proaspete, cu ochii stransi:"Aoleeu!" Nu mai era fantoma cea inspaimantatoare.
Adevarul e ca daca lui ii dadusera lacrimile, de durere, mie imi dadusera lacrimile, de ras.

7 nov. 2009

"Bha, Michi, vrei sam flauarz?"

In seara aceasta, prin bunavointa Mariei, care avea o gramada de treaba la calculator, am reusit si eu sa urmaresc stirile. Evident ca nu ma mai ocup cu asa ceva de ceva vreme.
Am avut o adevarata boala, o perioada: aveam televizorul pe Realitatea tv, aproape nonstop. Pai, urmaream toate cele: stiri din ora-n ora, dezbateri, interviuri...cred ca eram dusa cu capul.
Acum, urmaresc stirile atunci cand stiu ca trebuie sa se comunice o informatie anume sau daca sunt asa de obosita incat nu am chef sa ma concentrez pe nimic altceva.
In seara aceasta, dupa stirile despre gripa porcina, dupa electorale si alte prostii, "o stire externa". Prin SUA, pe undeva, la o iesire dintr-un loc de fitze, vizitat de celebritati, apare Mickey Rourke. Bineinteles, creponat rau(la fata), urat, brrr!!!
E adevarat, a aratat bine...candva, cu vreo doua, trei decenii in urma, pe vremea celor "Noua saptamani si jumatate".
Care "Noua saptamani jumatate"? Asta:

Bun de ridicat libidoul celor cu probleme in domeniu...sau nu numai pentru ei. Cel putin, melodia lui Joe Cocker, "You can leave your hat on", e arhicunoscuta.
Dar ma apucasem sa vorbesc despre stirea aceea: iesea Mickey Rourke (cel de azi) dintr-un bar de noapte, ceva, cu o blonda drept accesoriu(probabil era langa el pentru frumusetea lui, hmmm ). La iesire: paparazzii gramada pe el. Cine ii impiedica pe cei paparazzi sa-si faca treaba? Niste florarese de o anumita etnie, de pe meleagurile mioritice. Cu fusta lunga, colorate, batic bine imbrobodit, florile pe brat, tot arsenalul.
Si striga ele, printre paparazzi, straduindu-se sa ajunga la dragul de Mickey: "Hei, Michi, sam flauarz for za leidi?"
"Michi" trece printre ziaristi si florarese, urca in masina si pleaca. Foraresele, nervoase, raman sa se injure cu paparazii. Adica, ce mai: se injurau de la egal la egal, ca doar erau in tara tuturor posibilitatilor.
Daca nu se spunea ca e purul adevar, oricine ar fi crezut ca e o farsa sau o parodie, macar. Dar nu, floraresele de pe la noi, l-au atacat pe Mickey Rourke.

4 nov. 2009

"Incurcatura de limba"

1. "Capra neagra-n piatra calca, piatra-n patru laturi crapa. De-ar crapa capul caprei, cum crapa piatra-n patru."

2."Shase sashi shi shase sashe, duceau shase saci in spate."

3."M-ai crezut credul crezand
C-am sa cred ce nu se crede,
Dar nu crezi ca necrezand,
Cei ce cred nu vor mai crede?
Caci neincrederea de-a crede
Intr-un crez ce nu-i crezut,
Nu-ti da-ncrederea de-a crede
Cu credinta-n necrezut."
(Ion Brahna, De necrezut(incurcatura de limba))

4."Un vultur sta pe pisc cu-un pix in plisc."

2 nov. 2009

Viata e scurta

Filmuletul acesta e mult prea tare sa nu-l pastrez si aici.


Da! E asa de scurta viata asta. Macar de-am constientiza asta mai des.

1 nov. 2009

Thunderstruck

De ascultat pentru a pune sangele in miscare...


Daaa, "you've been thunderstruck!"... de cei de la AC/DC. Buna muzica! In privinta versurilor ma abtin. :) Nu-s geniale, chiar deloc!

Perle ale elevilor

Cata bataie de cap a cauzat saracul Costache Negruzzi cu a sa nuvela istorica, "Alexandru Lapusneanul"! Asa vad unii elevi celebra scena a uciderii celor patruzeci si sapte de boieri:

"Lapusneanul isi aduna toti slujitorii si boierii pentru ai omara. Lapusneanul il ia de mana pe Motoc si se retrag langa o fereastra unde privesc macelaria ce incepuse. Motoc rade ca sa fie pe placul stapanului, deoarece simtea ca parul i se zburlise."

"Lapusneanul era un om dur, tinea la statutul de capitan, ii placea sa macelareasca oamenii. Motoc era un boier, ii placea sa rada de ceilalti si sa omoare oamenii."

"In acest text personajul principal este Lapusneanu. Acesta se adreseaza la Motoc povestindu-i despre viata sa. In acest text se mai povesteste despre boieri. Lapusneanu se adreseaza la Motoc sa ii lichideze pe boieri."

"Lapusneanu a adunat multi boieri pt ai omora pe toti. Acestuia nu ii este mila de multimea de boieri care se prabusesc."

"Lapusneanul aduna multi boieri pentru ai omora. Apoi el il ia pe Motoc de mana si se trasesera langa o fereastra deschisa. Lapusneanu radea iar lui Motoc i se zburlise parul pe cap. Boierii luati prin surprindere cadeau fara a se opri."

"Lapusneanu a adunat multi lefecii pentru a-i omora pe boieri. Boierii neavand cu ce se apara, nu au mai avut nici o sansa in fata oamenilor lui Lapusneanu si Motoc care era "unealta" lui."

"Lapusneanul le pusese gand rau boierilor, la momentul potrivit incepu macelul. Lapusneanu impreuna cu Motoc care ii facea pe plac stapanului, radeau miseleste pe din dos. Boierii cadeau morti."

"Lapusneanu isi aduna toata oastea si napustesc cu sabii in ei, boeri si slujitori acestora.
Lapusneanu si Motoc dau dovada de mare lasitate deoarece armata condusa de ei lupta cu vitejie impotriva boierilor, iar ei sau refugiat langa o fereastra deschisa de unde priveau macelaria ce incepuse."

31 oct. 2009

"THIS IS IT"

MICHAEL jACKSON era intr-un mare, mare declin. Geniu, e adevarat, dar nu prea mai prezenta interes ...nu se mai vindea, nu scotea bani, nu mai era un produs rentabil. Ce sa faci, atunci? Omoara-l! E singura modalitate (dupa toate scandalurile care incercasera sa retrezeasca interesul asupra sa) de a-l readuce in atentia vie a mapamondului. Eeeiii, acum vinde! ca sunt cumparatori curiosi si o gramada de vulturi deasupra lesului ce n-a apucat sa se linisteasca.



THIS IS IT
Ultima lui melodie nu mi se pare extraordinara, nu e una din cele mai bune ale sale. E in stilul sau, e placuta la auditie, starneste totusi interes. Oare M.J. chiar se indragostise ("Falling in love wasn't my plan") si se credea "lumina lumii"("I'm the light of the world") sau sunt doar imagini artistice, doar versuri?
Eu am incercat sa inteleg ceva din mesajul pe care poate a intentionat sa-l transmita. E un amestec ciudat de idei si sentimente: stie ca e un nume,mare,celebru/"grand", dar deodata a inceput sa simta , s-a indragostit(surprinzator, as zice eu, dupa versuri)"I never thought that I would be your lover"...al cui? oricum, alambicate versuri sau doar ambigue ...nu mai incerc sa le inteleg.




This is it! here I stand.
I’m the light of the world, I feel grand!
Got this love I can feel
And I know yes for sure it is real.

And it feels as though I’ve seen your face a thousand times
And you said you really know me too yourself
And I know that you have got addicted with your eyes
But you say you gonna live it for yourself.

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover,
C’mon baby, just understand.

This is it! I can say.
I’m the light of the world, run away.
We can feel, this is real
Every time I’m in love that I feel

And I feel as though I’ve known you since thousand years
And you tell me that you’ve seen my face before.
And you said to me you don’t want me hanging round
Many times, wanna do it here before.

I never heard a single word about you
Falling in love wasn’t my plan
I never thought that I would be your lover,
C’mon baby, just understand.

This is it, I can feel
I’m the light of the world, this is real
Feel my song, we can say
And I tell you I feel that way.

Bacalaureat 2010

Au aparut modele de subiecte pentru bacalaureatul din 2010. Abia de-am printat informatia de aici http://subiecte2010.edu.ro
Centrul National pentru Curriculum si Evaluare in Invatamantul Preuniversitar a publicat Grila descriptorilor competentei de comunicare in limba romana, cat si doua modele de variante pentru Proba A, de evaluare a competentelor lingvistice de comunicare orala in limba romana.
Pe baza unui text citit la prima vedere sunt formulate cerinte la care se poate raspunde prin analiza atenta a textului(1) si cerinte la care se raspunde sub forma unui text argumentativ(2).
In cazul probei scrise la Limba si literatura romana
nu apar mari modificari fata de subiectele de anul trecut. Subiectul de tipul I include texte studiate/la prima vedere, lirice, epice sau dramatice, pe care se formuleaza 9 cerinte.(30 de puncte)
Subiectul de tipul II reprezinta realizarea textului argumentativ pornind de la un text dat.( 30 de puncte)
Subiectul de tipul III este exact acelasi, foarte cunoscut eseu structurat de 2-3 pagini in care se analizeaza operele autorilor canonici, mentionati in programa. (30 de puncte).

29 oct. 2009

Proiectul Blue Beam



Ma tot intreb: oare ce mai e real din tot ceea ce traim noi? din ceea ce credem ca e Creatie, dat al firii?
E o iluzie ca avem liber arbitru, ca noi hotaram ce ni se intampla...Se propaga atatea zvonuri, incat oamenii de rand nu stiu ce sa mai creada. Mintile sunt bulversate atat de persoanele ce detin puterea, cat si (mai ales) de mass-media.
Internetul e o mare biblioteca, daca stii sa-l folosesti. Daca nu, e un alt mijloc de manipulare. Cat de important este discernamantul dar si increderea in tine si in valorile proprii.

Frunze

E o toamna frumoasa! Cel putin asa cred eu...Desi s-a racorit cam brusc, vremea intra in criterii ce tin de normalitate.
Acum vreo saptamana, daca te uitai spre copaci, crengile erau pline de frunze care parca nici nu aveau de gand sa plece de acolo. De putina vreme, au inceput sa cada in nestire ca nebunele, de parca abia si-au adus aminte ca-i toamna.
Imi place toamna. Imi plac frunzele tarcate in toate nuantele de rosu, galben si verde. Ce frumos trebuie sa arate versantul impadurit al unui munte, pe vremea aceasta!
Maria mea avea o tema pentru acasa: sa duca la gradinita frunze, pentru o anumita activitate. Ce sa fac? Cand am venit de la scoala m-am apucat de adunat frunze. Sa spun ca tema Mariei era, parca, un pretext pentru o placere a mea? Mergeam eu pe o strada cu case si ma opream din cand in cand, priveam pe jos frunzele cazute, priveam copacul ce le imprastiase si apoi alegeam pe cele care erau mai frumos colorate: adevarate opere de arta, unele. Mare artista natura, asta!
Am observat eu ca unii trecatori se uitau mai intrebator la mine: ce-o fi cu femeia asta? se uita dupa frunze uscate, le aduna cu grija si mai si zambeste...saraca. Mai ales unii care iesisera la poarta sa le adune cu matura, cred ca erau cei mai surprinsi.
La o poarta statea un nene mai varstnic dar in putere. Cu pieptul umflat si cu picioarele bine infipte in trotuarul strazii sale, plin de mandrie ca la el in poarta nu erau frunze...ca doar a fost harnic si le-a adunat. Ce neserioase frunzele astea, sa-i umple lui trotuarul...Se aude poarta vecinului sau. Isi indreapta fata in acea directie si-si ciuleste urechile mai ceva ca un caine de vanatoare dupa prada. Cred ca se plictisise singur in fata portii.
Vecinul apare de dupa poarta, iese si incuie dupa el. In timpul acesta, nenea harnicu' striga: "Mai,...Gheorghe(sau cum o fi spus; eu nu retin numele din prima nici cand mi se prezinta cineva)sa-ti aduni frunzele ca iar bate vantul si le aduce la mine!"
Asta de la poarta, in timp ce tot incuia:"Hmmmm???"
Nenea repeta, crezand ca totusi i se acorda atentie:"Sa-ti strangi frunzele, ca iar vin la mine!" Adica nu vezi ca eu le-am adunat? ar fi vrut el sa spuna.
Vecinul cu poarta: "Ce spui?" abia ridicand privirea, de data aceasta, pentru ca reusise sa incuie si-si baga cheia in buzunar.
"Sa-ti maturi frunzele ca le bate vantul la mine!" repeta nenea cu problema frunzelor, perseverent, fara sa i se para ciudat ca spusese acelasi lucru de trei ori.
Omul ce iesise pe poarta, linistit, trece peste trotuarul proaspat maturat al vecinului sau si zice in treacat :"Laaasa, ma!" Si-si vede de drum.
Intre timp trecusem si eu de ei, nu m-am intors sa vad fata harnicului cetatean dar cred ca se cam suparase...
In virtutea normalitatii, frunzele vor continua sa cada...trebuie sa le si adune cineva.
Eu, cu buchetul de frunze adunate, mergeam spre statia de maxi-taxi. Cand urc, vad chiar langa mine, o femeie cu un ghiveci intr-o sacosa. Din sacosa ieseau o gramada de frunze. Ale ei erau toate verzi, cel putin...

25 oct. 2009

"...Batman, Batman !!!"

Desi reclama e destul de veche, tot ma amuza. Oi fi eu mai sadica si ma amuza raul altora? Nu cred. Ideea e superamuzanta. La fel, foarte buna regia dar si actorii. Asta nu inseamna ca am ceva impotriva preotilor...este scoasa in evidenta idiotenia celorlalte doua personaje...



(Eticheta mea, "ce mai e la tv", este cam nepotrivita deoarece reclama aceasta a fost interzisa la televiziune. Cred ca e destul de evident de ce.)

"Ispasire"

Am citit o carte foarte interesanta:"Ispasire" de Ian McEwan (Editura Polirom, 2003). Incipitul cartii e cam anevoios, cu multe detalii, descrieri minutioase aproape balzaciene. Dupa aproximativ 50-60 de pagini citite, cartea nu mai poate fi lasata din mana.
Ian McEwan nu imi fusese cunoscut pana acum; e prima carte pe care o citesc de acest prozator englez contemporan. S-a spus ca in prima parte a creatiei sale a scandalizat prin preferinta pentru teme aproape naturaliste: violenta fizica si psihica, sexualitate in si in afara limitelor normalitatii, macabru, incest, manipulare. Romanul "Atonement"-"Ispasire"(gasit ca traducere si "Remuscare")face parte din a doua perioada a creatiei sale. Dupa ce a atras atentia publicului, criticilor, a inceput sa fie oarecum mai "cuminte". Cu toate acestea, si acest roman poate scandaliza unii lectori mai puritani, desi autorul trece de la acele teme socante ale primei perioade a creatiei la analiza psihologica.
Romanul este structurat in trei parti, plus un epilog intitulat "Londra, 1999".
"Partea intai" include paisprezece capitole fara titluri, numerotate cu numarul corespunzator scris in litere. In fiecare capitol scriitorul prezinta cate o viziune asupra evenimentelor, trecerea la un alt capitol marcand trecerea la o alta reflectare a realitatii create. Partile a doua si a treia sunt impartite in capitole nenumerotate, fara titluri. De data aceasta, partile apartin unor singuri reflectori: Robbie Turner(partea a doua) si Briony Tallis( Partea a treia).
"Partea intai" are dimensiunile cele mai mari, aici se prezinta detaliat relatiile dintre personaje, statutul lor in opera, modul lor de a fi si de a gandi. Scriitorul se dovedeste a fi un fin cunoscator al naturii umane prin modul in care prezinta reactiile psihice, fizice si fiziologice ale personajelor din launtrul lor dar si dinafara. Actiunea este centrata in jurul organizarii unei cine la resedinta familiei Tallis, cu ocazia intoarcerii acasa a fiului mai mare, Leon. Evenimentele se desfasoara pe parcursul unei singure zile, de dimineata pana noaptea tarziu. O zi in care sunt pecetluite destine, sunt decise traiectele viitoare ale vietilor personajelor.
Capul familiei, plecat mai tot timpul de acasa sub pretextul ca are treaba la minister, ascunde adevarul unei alte relatii. Pastreaza legatura cu sotia sa mai mult din formalism, datorita conventiilor sociale, chiar daca vocea sa la telefon arata afectivitate. El reprezinta imaginea tatalui dar e un personaj absent pe tot parcursul operei, nu actioneaza.
Mama, Emily, este aproape invalida din cauza unor migrene insuportabile ce o tin in pat. Fiica mai mare, Cecilia, dupa terminarea studiilor, nu stie de ce nu ia decizia de a se indeparta de casa, de a pleca in viata. Cauta explicatii pentru propria atitudine de delasare, pentru acceptarea atmosferei din casa si pentru lipsa curajului unei initiative personale.
Briony este mezina cu talent scriitoricesc real, manifestat inca de la varsta de unsprezece ani. Ea este cea care vrea sa puna in scena o piesa scrisa de ea in onoarea vizitei fratelui sau.
Piesa ii antreneaza si pe cei trei verisori veniti sa locuiasca in casa Tallis din cauza despartirii parintilor lor: Lola, o adolescenta cu personalitate, constienta de puterea sa de a-i manipula pe ceilalti, de propria putere de seductie(semana cu mama ei) si cei doi gemeni roscati si pistruiati, Pierrot si Jackson.
Spectacolul intentionat de Briony esueaza iar seara ar fi trebuit sa culmineze doar cu cina.
Invitat la cina este si Robbie Turner, baiatul femeii din casa, cel care urmase studiile cu ajutorul domnului Tallis.
In dimineata premergatoare cinei, are loc o intalnire intre Cecilia si Robbie, scena care declanseaza constientizarea sentimentelor celor doi. Desi se cunosc de mici, li se pare ca ceva se intampla intre ei si nu realizeaza exact ce. Robbie simte atractia fata de Cecilia si nevoia sa-si exprime sentimentele. Astfel, scrie nenumarate biletele prin care incerca sa exprime ce simte, niciodata tonul sau continutul fiind cel potrivit, considera el. Pe una dintre ciorne, exprima atractia fizica prin cuvintele cele mai directe, vulgare, exprimand exact ceea ce simtea si gandea el. Acest bilet este luat din greseala, in locul celui cenzurat, si este trimis Ceciliei prin Briony.
Mezina nu se poate abtine si citeste scrisoarea, fiind oripilata de ceea ce vazuse scris. Desi ii inmaneaza biletul Ceciliei, continua sa il creada pe Robbie un maniac, un obsedat. Aceasta idee este accentuata de faptul ca ii surprinde pe cei doi indragostiti(in prima lor scena de dragoste ce coincide cu dezvirginarea Ceciliei) in biblioteca, avand impresia ca Robbie manifestase un act de violenta asupra surorii sale.
In timpul cinei se afla ca gemenii fugisera si toti cei din casa s-au organizat in vederea gasirii lor. In timpul cautarii, Briony surprinde scena in care Lola, violata, este parasita de umbra care tocmai o violentase. Copila, sub influenta scrisorii, a scenei surprinse in biblioteca, crede cu adevarat ca umbra ii apartinea lui Robbie.
Astfel, acesta, care intre timp ii gasise pe cei doi gemeni fugari, este retinut de politie si condamnat. Intregul proces se bazase pe marturisirile lui Briony, Lola sustinand ca nu stie cine a fost agresorul.
Partea a doua a cartii prezinta scene din cel de-al doilea razboi mondial, retragerea englezilor si a francezilor in fata germanilor, in nordul Frantei. Cel care reflecta evenimentele este Robbie, cel care iesit din inchisoare, era soldat, traieste si este tinut in viata de un singur gand: intorcerea la Cecilia, iubita sa. Aceasta nu crezuse acuzatiile aduse impotriva lui si se intorsese impotriva propriei familii. Si ea traia doar cu speranta ca il va revedea.
Partea a treia o arata pe Briony, maturizata, intelegand greseala pe care o comisese la treisprezece ani. Prin marturisirea ei ii condamnase la nefericire pe Cecilia si pe Robbie. Acum vrea sa spuna adevarul dar stie ca instantele judecatoresti nu mai pot schimba un verdict doar pe baza faptului ca ea "s-a razgandit". Vinovatul, violatorul, fusese Paul Marshall, prietenul lui Leon, venit in vizita, "magnatul ciocolatei" . Acesta tocmai se casatorise cu Lola, victima sa cu cinci ani in urma. Briony realizeaza ca nu poate avea marturiile lor in sprijinul adevarului, in momentul in care asistase la cununia lor. Finalul partii a treia aduce o intalnire intre Briony, Cecilia si Robbie. Intalnire in care sora mai mica promite ca va marturisi adevarul, in fata familiei si a notarului.
Epilogul "Londra, 1999" este surprinzator, relativizeza ceea ce s-a prezentat ca fiind real pana atunci. Naratiunea este facuta la persoana intai, este o marturisire. O vedem pe Briony in pragul aniversarii a saptezeci si sapte de ani, prilej cu care familia organizase o petrecere in cinstea sa. Devenita prozatoare de succes, acum stia ca sufera de o boala de natura neurologica,"dementa neurovasculara",care-i determina treptat moartea sistemului nervos central, totala uitare. Ea isi marturiseste vina cu privire la destinul dramatic al celor indragostiti, dar si incercarile repetate de a spune adevarul. Nici macar cartea sa despre ceea ce se intamplase in trecut nu putea fi publicata din cauza proceselor in care ar fi trebuit sa intre pentru presupusa calomnie impotriva celor doi: Lola si Paul Marshall, inca in viata.
Cartea pe care o scrisese in numeroase variante din 1940 pana in 1999, urma sa fie publicata abia dupa moartea celor doi si sigur dupa ce ea isi va fi pierdut de mult contactul constient cu realitatea.
Din aceasta perspectiva, cartea este realizata prin tehnica rememorarii, a intoarcerii in timp. Ceea ce citim in cele trei parti este, de fapt, chiar romanul lui Briony. Cel scris si rescris in nenumarate randuri, cel ce urma sa fie publicat abia dupa moartea sa. Ea marturiseste ca destinul celor doi iubiti nefericiti este pus sub semnul intrebarii. In romanul sau le-a dat posibilitatea de a se intalni dupa razboi...in realitate, se pare ca singura lor intalnire ca iubiti a fost cea din biblioteca, ambii murind in 1940, intalnirea dintre Cecilia, Briony si Robbie neavand loc, niciodata. Astfel, se pune accent pe puterea de decizie a scriitorului: el hotaraste destinul personajelor.
Ian McEwan creeaza o realitate din care face parte Briony, aspiranta la titlul de scriitoare. Ea scrie o carte in care creeaza o realitate ce porneste de la realitatea vietii sale, de la oameni de langa ea. Cat e realitate si cat e fictiune pentru Briony? Si apoi, ce fictiune extraordinara a creat McEwan!
Romanul se incheie circular, cu imaginea punerii in scena a piesei scrise in adolescenta de Briony. Piesa a carei reprezentatie esuase in noaptea in care destinele a doi indragostiti au fost schimbate.
Pe langa conditia creatorului, a scriitorului in lume, subiectul atrage atentia si asupra importantei cuvantului. Intr-o viata de om, scurta, cuvintele conteaza, deciziile conteaza, marturisirile au importanta pentru ca pot schimba destine. Adevarul modificat poate modifica radical destinul. Doar fictiunea iti da libertatea de a te juca cu destinele dupa bunul plac.

22 oct. 2009

Perle ale elevilor

Am sa incerc sa redau intocmai doua rezumate absolut geniale. Elevii aveau de realizat rezumatul operei lui Creanga, "Povestea porcului".
Rezumatul genial no.1
"In Povestea Porcului este vorba despre doi mosnegi care nu aveau nici un copil, dar isi doreau acest lucru foarte mult.Intr-o zi baba i-a zis mosneagului sa se duca in padure si orice fiinta care ii iese in cale sa o ia acasa. Mosneagul ii ascultase sfatul babei si sa dus in padure, unde a vazut o scroafa cu mai multi purcei.
Scroafa si purcelusi cand l-au vazut au rupt-o de fuga, si in urma a ramas cel mai mic si cel mai murdar purcelus. Il prinde il ia acasa si il duce babutei, care sa bucurat foarte mult, l-a spalat si a avut grija de el.
A doua zi mosneagul sa dus la targ si cand a venit de la targ ia dat de stire babei ca imparatul vrea sa-si faca un pod din aur.
Podul din aur i la facut mosneagul, iar in timp ce facea podul imparatul ia spus daca are un fecior pentru ca vrea sa isi marite fata. Mosneagul a ajuns acasa ia spus babei iar purcelusul a auzit ce vorbea el.
Purcelusul noaptea se transforma in print si se ducea la printesa. S-au logodit si au trait fericiti pana la adanci batraneti."
Rezumatul genial no.2
"In aceasta poveste este vorba de o baba si un mos, mosul avea o 100 de ani si baba nouazeci.
Baba ii spuse mosului intr-o zi ca nu are cine sa le spuna tata si mama, isi doreau un fiu. Baba il gonise pe mos de-acasa si ii spusese sa nu vina fara vre-un copil acasa.
Mosul se dusese prin padure si vazuse o porc cu purcelusi sai, porcu il vazuse si a luato la fuga. Se duce mosul in locul in care fusese porcul si da de un purcelus.
Se duce mosul acasa, si il intreaba baba, ai gasit ceva, mosul il scoate din geanta si il arata. Baba surprinsa cand la vazut ia pus numele purcelusul ratacit.
Se facuse noapte baba si cu mosul se culcasera.
Porcusorul se dusese la printesa.
Porcusorul sa insurat cu printesa si au trait pana la adanci batraneti."

21 oct. 2009

Adami si Eve

Pornind de la ceea ce tocmai citisem din "Al doilea sex", volum al scriitoarei Simone de Beauvoir, am mers mai departe cu gandul la femeia din ziua de astazi. Ea se vrea, cu orice pret, egala barbatului in toate cele. Vrea chiar hirotonia femeii, din cate am mai citit prin Paul Evdokimov si chiar intr-un eseu al preotului profesor Ioan Moldoveanu.
Femeia contemporana vrea sa coboare barbatul de pe piedestalul pe care se urcase singur, poate, datorita atributelor sale fizice, in primul rand. Nu, nu am de gand sa intru in vreo dezbatere cu barbatii. Doar observ niste realitati. Eu consider ca suntem (barbati si femei) creatii ale lui Dumnezeu si daca existam asa cum suntem noi (doua sexe), inseamna ca Dumnezeu asa a vrut: sa ne arunce in viata diferiti, Adami si Eve. Nu doar Adami sau doar Eve. Si din moment ce suntem diferiti, din anumite puncte de vedere (in primul rand, fiziologic), inseamna ca avem si circumstante in care nu ne putem inlocui unii cu altii. Oricat de egali am vrea, unii sau altii, sa fim.
Bineinteles ca apoi se poate spune ca de fapt Adam e cel dintai creat, ca el e Omul:"Atunci a luat Domnul Dumnezeu tarana din pamant, a facut pe om, si a suflat in fata lui suflare de viata, si s-a facut omul fiinta vie" Deci el a fost numit "om" iar femeia doar "ajutor potrivit pentru el": "Si a zis Domnul Dumnezeu:<". Astfel a creat Dumnezeu"toate fiarele campului si toate pasarile cerului" numite de Adam cum a dorit el, insa a realizat ca nu s-a gasit ajutor "pe potriva" lui Adam. Atunci Dumnezeu l-a adormit pe Adam, i-a luat o coasta si " a facut-o femeie". Deci, femeia ar fi doar parte din Adam, a fost creata dintr-un os de-ale lui, de aici si traditionala supunere determinata de sentimentul apartenentei.
Apoi, daca mai analizam putin lucrurile citite in Biblie, e clar ca Adam a fost primul creat si abia apoi Eva, dupa ce, Dumnezeu incercase sa-i ofere ajutor prin crearea tuturor animalelor. Acestea din urma nu erau "pe potriva" si de aceea a aparut Eva, "pe potriva" lui Adam deoarece e parte din el. Pana la urma insa,este incadrata tot intre "celelalte fiinte", este privita ca inferioara lui Adam.
De la Adam si Eva, cred ca fiecare fiinta din cele doua serii arhetipale si-a respectat matricea. Astfel, femeia a fost mereu considerata inferioara, slaba, subordonata deoarece asta spune modelul, puterea exemplului istoric.
Cu toate comentariile facute de mine mai devreme, eu cred ca barbatul si femeia se completeaza, nu este niciunul mai prejos, impreuna abia formeaza un trup, unul prin altul isi gasesc sensul in existenta.

20 oct. 2009

Ce mai citesc

Am inceput mai multe carti in acelasi timp.
In primul rand am inceput "Marte rosu" de Kim Stanley Robinson. E prima carte din trilogia "Marte: rosu, verde, albastru". O opera de dimensiuni impresionante despre lupta omului pentru a imblanzi planeta Marte, pentru a o face locuibila de oameni - alternativa pentru Terra. Am inceput aceasta carte de doua ori pana acum, nu am terminat-o. Oare ce ma impiedica? Am sa-mi dau eu seama, vreodata. O fi prea dificila? Nu cred. Nu imi place? Nu cred ca e vorba de asta. Cred doar ca nu am avut destula rabdare, deocamdata.
A doua carte inceputa este "Ispasire" de Ian McEwan. Lectura merge foarte usor, perspectiva narativa e foarte interesanta. Scriitorul se dovedeste un bun cunoscator al sufletului si al mintii, deopotriva. Umbla prin mintea personajelor ca si cum ar umbla prin propriile buzunare. Abia astept sa mai citesc din ea.
A treia carte este "Al doilea sex", opera celebrei Simone de Beauvoir. Pe aceasta am luat-o la rasfoit si am regasit pasaje care ar enerva orice femeie. Are si Simone de Beauvoir dreptatea ei atunci cand apara Femeia. Asta nu ma face neaparat o feminista.
De la inceputul operei te intampina un citat din Pitagora:"Există un principiu bun, creator al ordinii, al luminii şi al bărbatului,
şi un principiu rău, creator al haosului, al tenebrelor şi al femeii." Poftim? cred ca a fost suficient sa citeasca aceasta afirmatie incat autoarea sa-si scrie pledoaria in favoarea femeii.
Alte citate "incantatoare" pentru orice femeie ar fi:
-"Dar, în primul rînd: ce este o femeie? „Tota mulier in
utcro: un uter, aşadar", spun unii. Totuşi, vorbind despre anumite femei,
cunoscătorii decretează: „Acestea nu sînt femei", cu toate că şi ele au
un uter, ca şi celelalte. Toată lumea este de acord în a recunoaşte că
există în specia umană femele; ele reprezintă astăzi, ca şi altădată,
aproape jumătate din umanitate(...)"
-"există un tip uman absolut care e tipul masculin. Femeia are
ovare, uter; iată condiţiile speciale ce o fac prizonieră a subiectivităţii;
se spune cu multă naturaleţe că ea gîndeşte cu glandele."
-"„Femela este femelă în virtutea unei anume lipse a unor
calităţi", spunea Aristotel. „Trebuie să considerăm caracterul femeilor
ca suferind de o imperfecţiune naturală."
-"Este ceea ce simbolizează episodul din Geneză, în care Eva apare extrasă,
după expresia lui Bossuet, dintr-un „os suplimentar" al lui Adam.
Umanitatea este masculină, iar bărbatul defineşte femeia nu în sine, ci
relativ la bărbat..."

19 oct. 2009

Maria

Maria e un superzgamboi alintat. Ma scoate din sarite cand nu-mi da voie sa plec de acasa din cauza ca asa vrea ea, cand monopolizeaza calculatorul cu desenele si cu jocurile pe care abia de stie sa le joace, cand fug dupa ea cu mancarea prin casa, cand ma trezeste la trei noaptea ca vrea lapte, cand o gasesc cocotata pe biblioteca pentru ca vrea ea ceva de acolo, cand o gasesc cu rujul meu in mana si cu fata pictata, cand scobeste painea si arunca miezul pe jos, cand isi ia ceva din frigider si lasa usa deschisa, cand se spala pe dinti si mananca pasta, cand tipa ca nu vrea spalata pe cap, cand vrea sa-i cumpar lucruri la care in secunda urmatoare nici nu se mai uita, cand imi umbla prin geanta pentru ca vrea ea ceva de acolo, cand se dezbraca de hainute desi e rece, cand se dezveleste peste noapte si eu tin pilota cu mana, cand vrea exact acelasi lucru pe care il are altcineva in mana...
Cu toate acestea, e Maria mea. Ma gandeam in cate feluri am tot alintat-o de cand s-a nascut, aproape ca nu mai tin minte: gogosica furioasa, gaga, gagacea, gagarin, Mariuta, Mari, teriorista-terorista, fumusete-frumusete, ochioasa, nasuca, gurita, falcuta, carna, copanica, puti-putulica-putula, bucanica, ubita-iubita, cretulina-cretofolina, reaua-rautate, certareata, scandalagioaica, broscalete-boscuta-broscuta, oata-hoata, smecherie, pitica-piticu, ganganie, soarec-soarece-soricel, turturel-turturica, bursucan, cichilichi, gogonel-gogonica, maimuta-maimutica, pui-puiut-puisor, oachi, tutu-tutuleana, tucurel-tucurica-tuca, madmoazela, alintatura, gandac-gandacel-gandaca, pisicuta-pusoaica-pisoi...si cum i-oi mai fi spus si nu-mi aduc aminte.

Doar ganduri...

E tarziu, destul de tarziu...mintea mea nu vrea sa doarma. Gandesc la ceea ce cred unii, la ceea ce cred altii si la ceea ce gandesc eu.
Lumea e asa cum e. Fiecare se gandeste in primul rand la sine si apoi la ceilalti. Toti ne vrem importanti si toti vedem lumea prin prisma a ceea ce ni se intampla. Cat de importanta e replica celui care ne-a jignit, cat ne-a framantat, cat ne gandim la ea si o intoarcem pe toate fetele...si sunt doar cuvinte aruncate cu sau fara intentie.
Cum ne influenteaza o vorba buna, cum ne motiveaza un indemn, zambetul determinat de o lauda pe care o credem din buna-vointa...
Oamenii...noi. Suntem niste ciudatei organici care au creier si sentimente. Om fi asemenea Lui Dumnezeu ...indoielile or fi tot ale Lui?
Imi place sa privesc oamenii in ochi. Nu din lipsa de politete ci pentru a-i cunoaste mai bine. Oamenii sunt oameni...suntem muritori dar ne simtim atat de importanti...Pentru cei 50-60 de ani traiti pe acest pamant ne facem atatea probleme, ne raportam la atatea reguli si conventii sociale. Ne irosim in pretexte, in prejudecati care nu cred ca-si au rostul.
Sunt asa de multi oameni care nu recunosc ceea ce simt si ceea ce gandesc. De prea multe ori se pune accent pe aparenta, pe ceea ce cred altii sau pe ceea ce vrem sa creada altii. Societatea ne-a transformat in niste animalute bine dresate. Normele sunt cele dupa care trebuie sa ne ghidam. Cel care are curaj sa actioneze dupa cum il duce mintea sau sufletul este un ciudat, este tinta privirilor, discutiilor, este motivul de evadare din propriile probleme.
Toti vrem sa fim buni, sa traim bine, sa adunam, sa epatam...sa aratam prin diverse mijloace ca existam si ca suntem importanti. De fapt, fiecare se vede cel mai important raportandu-se la ceilalti. Fiecare ii vede pe ceilalti ca sateliti ai vietii lor , constient sau nu. Dar viata trece atat de repede, inspaimantator de repede. Cele mai importante sunt momentele de multumire, fie in compania celorlalti , fie in singuratate, depinde de firea fiecaruia.
Da, suntem niste animalute supuse instinctelor. Fie ca e instinctul de supravietuire, foamea, setea, frigul, sexul, toate ne apartin , ne caracterizeza dar vrem sa facem pe educatii, pe evoluatii si pozam in animale bine-crescute. Eu vad instinctele ca manifestari ale intregii noastre fiinte. Ca necesitati ale fiintei noastre pentru o buna functionare, sa spun asa. Asta nu inseamna ca trebuie sa te supui instinctelor, dar ca acestea trag un semnal de alarma atunci cand ceva este in neregula cu fiinta ta.
Biserica e un bun educator din acest punct de vedere: ne face niste apatici ce respecta reguli si sunt multumiti cu propria conditie(chiar daca sinele tipa altceva, vrem binele nostru pentru eternitate, asa ca respectam reguli).
Vreau sa cred in Dumnezeu! Dar aici poate fi vorba de disperarea omului care vrea sa mai aiba o speranta, care vrea sa creada ca, totusi, este ceva mai presus de viata aceasta nebuna in care traim.
Amestec de bucurie si tristete, ce merita cu adevarat trait din viata aceasta? Ce merita? Fericiti acei ce nu-si pun intrebari pentru ca-si iau viata ca pe un dat al sortii si nu-si asuma responsabilitati, au mereu pe ce da vina: pe soarta.

18 oct. 2009

Trei fete

Copilul rade:
"Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Tanarul canta:
"Jocul si-ntelepciunea mea e iubirea!"

Batranul tace:
"Iubirea si jocul meu e-ntelepciunea!"
(LUCIAN BLAGA)

Omul, toata viata sa, este acelasi, are aceleasi trairi...Ceea ce se schimba este accentul pus pe fiecare dintre aceste trairi.
Copilul, lipsit de experienta vietii, rade si incepe sa descopere intelepciunea si iubirea prin joc.
Tanarul este entuziast, canta, isi descopera intelepciunea si se joaca, iubind.
Batranul, trecut prin ceea ce inseamna viata, tace, stie ce inseamna joc si iubire pentru ca a devenit intelept.
In viata esti copil, tanar, batran, toate - ipostaze ale noastre, ale aceluiasi eu care trebuie sa stie cand sa rada, sa cante, sa taca...sa stie cand sa se joace, sa iubeasca si sa fie intelept.

14 oct. 2009

Semnul ciudat de pe cerul Moscovei


In luna octombrie a acestui an (oricum, din rusa nu inteleg nimic, sa pot sti mai multe), pe cerul Moscovei se pare ca a aparut un fenomen cel putin ciudat. Am vazut filmuletul realizat, evident, de un amator. Pare a fi realizat spontan, ca atunci cand vezi ceva iesit din comun, ceva ce te impresioneaza si vrei neaparat sa imortalizezi. Nu seamana cu alte filmulete in care apar nu stiu ce OZN-uri "surprinse" prin mijloace tehnice de trucare a imaginilor. Cel care filmeaza este in miscare iar "inelul" de pe cer ramane acolo. Apoi, forme ciudate pe cer s-au mai vazut...si mie imi place sa vad norii si sa-mi imaginez lucruri. Aceasta forma nu parea rezultatul intamplarii. De departe, se vedea ca si cum un cerc perfect s-ar fi desenat pe cer. Nu ma pricep eu la fenomene meteorologice dar nu cred ca, in mod obisnuit, avea cum sa-si pastreze forma atat de mult timp.
"Este vorba de intruziunea aerului arctic in atmosfera. Soarele stralucea dinspre vest, in acel moment, iar asta este tot secretul efectului produs in acea zi. Trebuie sa intelegem ca este vorba doar de un efect optic, de o iluzie, chiar daca arata inspaimantator(...) Ar fi posibil ca si smogul sa creeze astfel de iluzii, dar asta se intampla numai pe o vreme calma. In acea zi, vantul era extrem de puternic ceea ce exclude efectul poluarii in aparitia fenomenului." Ar fi spus purtatorul de cuvant al statiei meteo din Moscova.

10 oct. 2009

'Admiral'

Zilele trecute mi s-a recomandat un film:"Admiral"(2008). L-am cautat si l-am gasit...dar nu gasisem subtitrarea. Ce sa fac eu cu un film in care se vorbeste in rusa, fara subtitrare? Puteam doar banui ce se petrece. Acum ca l-am si urmarit, cu subtitrare, nu cred ca ar fi fost prea mari neintelegerile, avand in vedere ca nu dialogurile sunt cele mai importante in acest film. Este un film rusesc, in limba rusa, despre un eveniment din istoria Rusiei, cu regizor(Andrei Kravciuk), scenaristi si actori rusi.
Actiunea este cuprinsa intr-o rama reprezentata de prezenta personajului principal feminin pe un platou de filmare . Aflata pe acest platou pentru a obtine un rol intr-un film, batrana rememoreaza povestea ei de dragoste cu un barbat care a jucat un rol important in istoria Rusiei. Acest flash-back este determinat de o scena ce tocmai urma sa se filmeze:un bal. Astfel, ne intoarcem, odata cu amintirile ridatei doamne, in 1916, an al tineretii sale.
Ne gasim in timpul primului razboi mondial, exact pe nava condusa de Alexandr Vasilievich Kolchak in plin conflict cu o nava germana. Scenele de lupta sunt surprinse realist, fara idealizare: soldati arzand, cu hainele lipite de piele din cauza focului, picioare retezate, sangele curs amestecandu-se cu apa. Cu un mare curaj, cu o mare incredere in Dumnezeu (se roaga in timp ce sunt atacati) soldatii lui Kolchak ii atrag pe germani intr-o zona minata, cu riscul de a sari in aer ei insisi. Planul le reuseste si sunt salvati, avand prilej de bucurie.
La bal, Kolchak este nevoit sa duca la indeplinire o "pedeapsa" primita in urma unui joc, sarutand-o pe sotia tovarasului si prietenului sau, Sergei Nicolaevich. Se indragostesc fara ca vreunul dintre ei sa aiba puterea de a se opune. Sentimentele lor sunt atat de evidente incat au fost observate si de sotul Annei si de sotia lui Kolchak.
Povestea de dragoste se impleteste cu evenimentele istorice, martorul lor fiind Anna, cea care interesata de destinul iubitului ei, urmareste si turnurile istoriei in care el era implicat.
In anul 1917 are loc revolutia rusa care a dus la abdicarea tarului Nicolae al II-lea. Ierarhia se rastoarna, cade monarhia, conducerea e preluata de bolsevici iar in tara stapaneste dezordinea, haosul. Se reorganizeaza o armata, Armata Rosie, dar Kolchak nu este executat asa cum se intamplase cu cei mai multi dintre fostii ofiteri ai armatei. Recunoscandu-i-se meritele militare este trimis in America pentru a ajuta in razboiul impotriva germanilor. Sotia sa pleaca la Paris, impreuna cu fiul sau.
In Rusia existau si aparatori ai vechilor valori, ei organizandu-si o armata antibolsevica, Albii. Kolchack se intoarce in tara si organizeaza armata Albilor dinspre est, in incercarea de a ajunge la Moscova. Se proclama Comandantul suprem al Rusiei(istoria il aminteste ca pe un dictator).
Anna, pentru a putea fi cat mai aproape de barbatul iubit, se ofera pentru a ingriji ranitii din armata, insa fara a-l instiinta pe Kolchak. Descoperind ca Anna se afla atat de aproape, acesta din urma o ia langa el, marturisind ca nu mai poate face greseala de a o indeparta din viata sa. O cere de sotie chiar de Craciun, dupa ce o anunta ca ii ceruse divortul primei lui sotii. Raspunsul la propunere este evaziv iar relatia nu se oficializeaza. Ea se recunoaste a fi sotia lui doar in momentul in care este retinut in vederea condamnarii, si face acest lucru doar pentru a putea fi si ea arestata, cu scopul de a fi cat mai aproape de el.
Kolchak este executat iar Anna traieste, regasita pe finalul filmului in aceeasi scena a platoului de filmare in care ii este refuzata participarea de catre regizorul comunist din cauza ca a fost sotia unui antibolsevic. Aceeasi scena a paharului spart din momentul cunoasterii celor doi iubiti insoteste si finalul filmului. Anna, batrana acum, loveste accidental un alt pahar si-si imagineaza dansul nedansat dar dorit, cu iubitul sau.
Un film frumos in care se impletesc doua povesti: una de dragoste si una de razboi. Eroul masculin este un personaj de exceptie, are un destin iesit din comun si traieste o poveste de dragoste deosebita.(Actorul din rolul principal, Konstantin Khabenskiy, seamana foarte mult cu realul Kolceak.) Totusi, el mai mult actioneaza iar ea(nereprezentativa din punct de vedere istoric) mai mult traieste, simte. El actioneaza mai mult dupa cum i-o cere datoria de soldat iar ea actioneaza doar ca o femeie foarte indragostita care se orienteaza dupa barbatul iubit ca floarea-soarelui dupa soare.
Mi-au placut foarte mult imaginile, verosimilitatea scenelor de razboi, decorurile interioare, detaliile surprinse (picaturile de ploaie cazand in mare, paharul spart)...Si mi-a mai placut foarte mult o scena de lupta in care soldatii "Albi", ramasi fara munitie, au atacat la baioneta pe "Rosii" care trageau in ei ca in condamnatii la moarte aflati la zid. Cu toate acestea, in sunetul gornistilor si impulsionati de moartea unei infirmiere, determina retragerea soldatilor armatei "rosii".
E un film ce place, raspunde la intrebari, impresioneaza, starneste controverse sau indignari...depinde de privitor.