16 mar. 2009

La balet

Duminica, la teatrul muzical, mergem Carmen  si cu mine la ...balet. Nu sa facem noi...nu ca nu ne-ar sta bine cu tutu sau pe poante. Si, dornice de cultura,  doua gratii delicate  tremurand de frig in fustite si pantofiori vrem sa urmarim "La fille mal garde"(F. Herold)- "Fata prost pazita"...ceva de genul asta,   franceza nu a fost niciodata punctul meu forte. Chiar, oare de ce nu am reusit sa invat limba franceza?
Ne prezentam la casa de bilete si suntem nedumerite de ce nu ni s-a trecut randul si locul...nu era nevoie. La inceput nu am realizat de ce. Dupa ce ne-am infiintat in sala am realizat: nici jumatate din sala nu era ocupata. Asa ca daca aveam vreo curiozitate sa testam locurile, sa vedem de unde se poate urmari mai bine spectacolul, era o ocazie perfecta. Alegem doua locuri in randul al doilea. Am incercat sa evitam mijlocul grupului de elevi de gimnaziu , foarte galagiosi.
 Credeam ca doar eu atrag ghinioanele si ca totul mi se poate intampla doar mie, insa Carmen se aseaza comod pe un scaun si apoi vine o fetisoara si-i zice:"Vedeti ca v-ati asezat pe firimituri multe, multe." Ne uitam cu oarecare indoiala si fata avea dreptate: era un produs de patiserie faramat...probabil era singurul scaun de genul asta din toata sala, dar Carmen nu s-a lasat pana nu l-a nimerit...Ne mutam si asteptam sa inceapa spectacolul putin timide, avand in vedere ca nu sunt o cunoscatoare a acestei arte. Asa ca asteptam sa ma mai luminez si eu din punctul asta de vedere.
Am realizat ca piesa era destul de usoara ca mesaj petru ca toata lumea a putut urmari subiectul fara probleme. Balerinii erau foarte expresivi, cu talent actoricesc. Au creat o atmosfera vesela, la asta contribuind si decorurile si costumele colorate in nuante vii...
Subiectul simplu: unei fete i se aranjeaza o casatorie dar ea nu accepta si incearca sa se opuna deoarece este indragostita de un altul. In cele din urma lucrurile se rezolva in favoarea indragostitilor, deznodamantul aducand nunta .Eeeiii...happy end de poveste pentru copii.
Am plecat de la teatru placut impresionata de spectacol, insa si putin trista pentru faptul ca nu  merge acolo suficient de multa lume, astfel incat efortul balerinilor sa fie cu adevarat apreciat.
 Ca noi am mai facut niste comentarii haioase fara nicio legatura cu baletul e alta poveste... in colanti.

Un comentariu:

  1. hai, draga sa spunem lucrurilor pe nume: era un personaj principal , un EL cu colanti foarte mulati care-i conturau ffff mult cosuletul.

    RăspundețiȘtergere