31 iul. 2009

Parfum

Azi dimineata plec impreuna cu Maria la plaja.Iau un maxi-taxi , ma asez eu pe un scaun, Mari langa mine. Ea, foarte mandra de rucsacul ei in forma de dinozaur/dragon -o corcitura ciudata, rosie, cu burta transparenta- in care avea jucariile. Mai nou, serveste pe toata lumea cu ceai din cescutele sale roz, iar ceainicului ii spune "seaining".
Mergem ce mergem cu masina si la o statie urca un dandy spalat , tuns, frezat siii...parfumat. Cu adevarat parfumat, dar ce parfumat! Mirosea de te tampea si nu in sensul bun al cuvantului.Un miros greu care sufoca, parca. Toate ca toate dar se aseaza si pe scaunul din dreptul bancii noastre. Naspa, aiurea, cam nasol. Eu ma intorc putin intr-o parte sa mai atenuez din impactul olfactiv .Maria se trezeste: "Mami, a se miroase?" Eu, in soapta(in speranta ca poate si ea va vorbi la fel):"A parfum."
Incerc sa-i indrept atentia spre fereastra si incep sa vorbesc despre cum ne intrecem noi cu celelalte masini din trafic. Maria:" Miroase a parfum?" Eu, in soapta:"Da!"
"Miroase a musegai!"si stramba din nas facand un "Pfuuu!" Cred ca mi se ridicase tensiunea, speram totusi ca mirositorul nostru sa nu aiba atentie distributiva si sa ramana doar cu gandurile lui(poate se gandea chiar la cat de cool e el).
Maria subliniaza ca si cand faptul ca vorbeam in soapta ii dadea de inteles ca nu-s prea atenta la ceea ce spune ea:"Miroase a musegai si a noroi!" Nu cred ca stie ea exact cum miros chestiile mentionate dar cred ca in mintea ei le asociaza unor mirosuri urate. Norocul meu ca musiu a coborat inaintea noastra ca as fi fost nevoita sa ma tin cu o mana de nas si cu alta sa o tin pe Mari de gura.

Civilizatia...

Atunci cand citesc o carte, am obiceiul sa subliniez, sa scriu pe margine, sau sa las semne acolo unde am gasit ceva interesant. Intr-un roman al lui Huxley am subliniat si urmatorul fragment care reproduce cuvintele personajului central, Anthony Beavis:
"Civilizatie insemna hrana si literatura la indemana tuturor. Friptura si reviste care sa contina romane foileton pe care sa le poata cumpara oricine. Proteine de cea mai buna calitate drept hrana trupeasca, literatura de mana a treia drept hrana spirituala. Si procesul are loc intr-o lume citadina, ferita, fara riscuri si fara eforturi fizice obositoare. Intr-un oras ca cel in care ne aflam noi de pilda, poti trai ani in sir fara sa bagi de seama ca exista pe lume ceva care poarta numele "natura".Tot ce se afla in jurul nostru este faurit de mana omului, pentru a asigura confortul in orice anotimp. Dar oamenii se pot satura pana si de confort; simt nevoia sa se agite, sa-si asume riscuri, sa li se intample lucruri extraordinare. Si unde poti duce o asemenea viata in epoca noastra? Afacerile, politica, uneori cate un razboi, sportul si in sfarsit sexualitatea. Dar majoritatea oamenilor nu pot deveni speculanti sau politicieni si, avand in vedere proportiile pe care le-a luat razboiul...Sporturile rafinate si primejdioase sunt apanajul bogatasilor. Si atunci nu mai ramane decat sexualitatea. Pe masura ce creste civilizatia materiala sporeste si indicele sexualitatii. E fatal. Avand in vedere ca in acelasi timp factorii hrana si literatura actioneaza ca excitanti..."
(Aldous Huxley, "Orb prin Gaza")

30 iul. 2009

"Vorbe de alint"

Cand merg la plimbare cu Mari, pe strada, in parc, pe langa atentia acordata aprope in exclusivitate micutei vad si aud fel de fel de lucruri. Nu neaparat ca as tine neaparat sa inregistrez gesturi si fapte ce nu ma privesc, dar dau ele peste vazul si auzul meu.
Astfel, intr-o seara, am vazut o mamica delicata, de vreo nouaj'de de kile, preocupata foarte de baietelul ei de vreo trei ani care se tot dadea cu dosul de pamant ca nu stiu ce-si dorea. Care a fost reactia silfidei doamne? "Daca-ti dau un pumn in cap, sa vezi cum taci!" si l-a agatat dragastos de o aripa tragandu-l dupa ea. Si baietelul, atarnand intr-o parte, mai prin aer, mai pe jos, scancea in continuare.
Azi dimineata, in parc, o alta mamica(aceasta, mai umana). Fetita ei de vreo doi ani se impiedica si cade. Cazaturi destul de obisnuite la varsta asta,chiar si mai tarziu, ca doar e copil, se joaca, nu-i bibelou. Eu cel putin, am fost un copil cam energic(ca sa nu spun obraznic)aveam constant un numar de zgarieturi, coji de-alea rosii-grena pe genunchi, in coate. Ca sa nu mai spun de semnele pe care le mai port si acum.
Mamica aceasta ii spune fetitei:"Cazi ca o gasca proasta!" pe un ton in care nu incapea gluma. Fetita ce sa faca? O crede pe mama, ca doar e mai mare si mai inteleapta. Observatia "daca esti prost/proasta" adresata unor copii am mai auzit-o de nenumarate ori. Cum Dumnezeu sa-ti faci tu singur copilul, prost? El ce-o sa faca? Asa o sa se considere. Iar ceilalti asa il vor trata.
O mamicuta mai tinerica(probabil a ramas insarcinata accidental), mergea nervoasa impingand un carut in care se afla un bebelus. Si cum ala mic plangea, s-a apucat sa-l alinte:"In p-da ma-tii! (care-o fi aia) Taci ca te dau cu curu' de pamant!"
Nu ma laud eu acum ca as fi Mama(cu majuscula)perfecta, ca fac totul ca la carte, pentru ca nu-i asa. Dar nici nu-mi injur copilul si nici nu mi-l prostesc singura.
Si inca o intamplare de astazi, putin mai altfel decat celelalte: o mamica se lauda altei detinatoare de copil:"Nu ti-am spus eu ca e precoaca!?" (si asta pentru ca mergea la un an...varsta la care, in mod obisnuit, merg cam toti copiii)

28 iul. 2009

"...iar se face noapte?"

Aseara ma intorceam de la plimbare pe la ora 21 si ceva. Am fost in parcul preferat al Mariei, cel de la rondou, de la "Ultimul leu"..sau "Parcul lui Durbaca" (el era primar cand a fost facut acest parc).
Apropo de Durbaca, intr-o alta seara mergeam tot la plimbare iar Mari ma intreaba:"Mami, unde megem?" Ii spun ca in "Parcul lui Durbaca". Ea incepe sa topaie si sa strige sa o auda toata strada:"Uraaa! Dubaca, Dubaca !" Ce campanie electorala ii face Maria, fara sa-si dea seama...
Asaa , aseara ne intorceam dupa vreo patru ore de stat pe afara, Maria ducand cu mandrie o gentuta cu un set de ceai (de jucarie) si povestind cum o sa dea ea o petrecere si pe cine serveste cu cescutele. In parc am facut de toate: leagan, balansoar, trambulina, masinute...plus "mancarea miraculoasa" cu pietre, nisip si iarba , si o minunatie de pomana pentru o gargarita proaspat inmormantata.
Pe drumul spre casa observa ea ca se aprind luminile pe strada, reclamele pe la farmacii:"De ce se aprind luminile?" "Pentru ca se intuneca, se face noapte." Face ea cativa pasi si apoi spune cu un ton de batranica inteleapta:"Ooo, Doamne, iar se face noapte?!?!" Bineinteles ca la cateva secunde a inceput deja sa tipe:"Nu vreau sa ma speli pe caaap!" stiind deja ca la intrarea in casa o astepta dusul...
Am ras la inceput dar in acelasi timp gandeam : daca si un copil de trei ani a observat obsedanta repetabilitate a zilelor si trecerea parca din ce in ce mai rapida timpului...ce sa mai zic de noi, astia mai mari si, se zice , cu mai multa minte? Daca si un copil, dupa doar trei ani de viata a observat ca face mai mereu aceleasi lucruri, ce sa mai zicem noi?

27 iul. 2009

I'll Sleep When I'm Dead


BON JOVI - I'LL SLEEP WHEN I'M DEAD

Melodia aceasta este un energizant ! Este pentru mine ...normal ca depinde si de starea de spirit.

Seven days of Saturday
Is all that I need
Got no use for Sunday
Cause I don't rest in peace
Don't need no mondays
Or the rest of the week
I spend a lot of time in bed
But baby I don't like to sleep, no

I won't lie to you
I'm never gonna cry to you
I'll probably drive you wild 8 days a week

Until I'm 6 feet under
Baby I don't need a bed
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead
Till they roll me over
And lay my bones to rest
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead

So you're looking for some action
I got everything you need
Better keep your motor running
Cause I was built for speed
This ain't no slumber party
Got no time for catching z's
If they say that i't aint healthy
Well then living's a disease

Were never going to die baby
Come on let me drive you crazy
Well make every night another New Year's Eve

Till I'm six feet under
I won't need a bed
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead
Till they roll me over
And lay my bones to rest
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead

Sleep when I'm dead, sleep when I'm dead
Gonna live while I'm alive,
I'll sleep when I'm dead

Seven days of Saturday
Is all that I need
Got no use for Sunday
Cause I don't rest in peace
I was born to live
You know I wasn't born to die
But if they party down in heaven
I'll be sure to be on time

Until I'm six feet under
I don't need a bed
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead
Till they roll me over
And lay my bones to rest
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead

I feel like I'm exploding
Going out of my head
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead

Till I'm six feet under
And they lay my bones to rest
Gonna live while I'm alive
I'll sleep when I'm dead

Sleep when I'm dead, sleep when I'm dead
Gonna live while I'm alive, sleep when I'm dead.

26 iul. 2009

Caldura mare, monser...

Ultimele doua zile, 24 si 25 iulie, cred ca au fost cele mai calduroase zile ale acestei veri . Tocmai spuneam cuiva, cu ceva zile in urma, ca a fost o vara usoara, ca nu a fost chiar insuportabil de cald ca in alte veri in care puteai face dus rece cu hainele pe tine si apoi te uscai asa, fara sa fie necesar sa mai folosesti vreun prosop.
Ieri, cel putin, am fost si la plaja. Simteam nevoia de a da cu apa pe mine din cinci in cinci minute. Dupa ce ma stropeam simteam o adiere de vant apoi iar, valurile de caldura. Carmen rezista eroic...poate pentru ca nu-i zodie de apa, si statea la prajit fara probleme. Sau poate datorita solutiei minune pentru bronzat: un amestec de bere cu ulei de masline, folosita si de mine anul trecut (tot de la ea, normal). Eu, anul asta, pentru a accentua bronzul, m-am multumit cu o crema hidratanta cu beta caroten de la Avon. Oricum, la pranz am fost acasa, la adapost de razele prea arzatoare, totusi. De la amiaza pana pe la 17-18 abia de zareai pe cineva pe afara. Doar eu cu fiica-mea, nebune, dupa inghetata si ciocolata...dar ne-am retras foarte repede.
Ma gandeam acum ca a fost o vara in care nu am mancat chiar asa de multa inghetata...nu am simtit nevoia, cine stie...
Acum ma uit ca desi i-a tras o ploaie buna noaptea trecuta, abia de se mai simte racoarea.
Am o stare nedefinita ...nu pot sa o descriu si poate ca nu vreau. Dau vina pe caldura ...

25 iul. 2009

Uffff....

Bine ca mi-am luat gantere de doar un kilogram ca altfel cine stie ce mai pateam...

video

23 iul. 2009

23 iulie ...o zi

Astazi, pe langa obisnuita plaja, am avut timp sa termin de vizionat doua dintre filmele recomandate cu buna credinta de Puiu . Si daca a garantat cu ce-are mai de pret: sculele lui de pescuit, ce sa fac? m-am pus pe cautat.
Am reusit sa gasesc "Five Minutes of Heaven" si "The Proposal". Exact aceasta a si fost ordinea vizionarii.
Primul film mi s-a parut foarte interesant prin noutatea subiectului; eu, cel putin, nu am mai vazut un film cu subiect asemanator. Actiunea se petrece in Irlanda : in 1975, un tanar dintr-o grupare extremista ucide cu sange rece un catolic, fiind vazut de fratele ucisului in momentul crimei. Copilul creste marcat de ceea ce a trait iar ucigasul este condamnat la 12 ani de inchisoare. Dupa 33 de ani de la intamplare, cei doi sunt invitati intr-o emisiune televizata pentru o eventuala reconciliere. De fapt, Joe Griffen (copilul martor) intentiona sa se razbune pentru tot chinul indurat in toti acei ani, ucigandu-l pe Alistair Little (Liam Neeson).
Personajul Joe Griffen e interesant, mucalit si cu o mare problema interioara rezolvata pana la sfarsitul filmului, acceptand pana la urma si eliberarea spirituala a ucigasului.
Mi-a placut si paralela intre atitudinile celor doi, inainte de crima(1975) si posibila crima(2008): gesturi, mimica , stare.
Aaa, in film joaca si o romanca, un rol episodic, dar e acolo si joaca bine: Anamaria Marinca.
Placut filmul!
Ce sa zic de "The Proposal" ? O comedie romantica draguta cu Sandra Bullock simpatica foc si asa, in rol de sefa scorpie. Film deconectant , amuzant dar parca prea se leaga totul in povestea lor de dragoste. Finalul era previzibil din primele 10 minute.
Acum mai am de gasit si "The Soloist" sa vad cu ce se mananca. Stiu ca joaca Robert Downey Jr. in rolul unui jurnalist ce se implica in niste actiuni de intrajutorare.

22 iul. 2009

Plaja, din nou

Stiu ca pare monoton dar iar am fost la plaja.
De data asta in aceeasi formula ca la munte. Normal ca mai multe tipete si galagie de fete cucuiete dar si cu bere. Bere pentru ca Dorin considera de datoria lui sa aduca...desi avea pretentia ca este un atlet cu febra musculara de la abdomene.
Am facut si un pustiu de bine de mi-am pierdut un cercel. A cazut o data, l-am pus la loc si in cam jumatate de ora l-am pierdut definitiv. Mi-e putin cam ciuda dar ce mai pot sa fac...e doar un obiect.

21 iul. 2009

The Hills Have Eyes

Zic aseara, in sinea mea: hai, sa vad un film. Ce sa vad, ce sa vad? Ceva vazut deja? nuuu...Ceva recomandat? nuuu...Sa mai urmaresc ceva episoade din "Friends"? nuuu...
Hai sa aleg ceva la nimereala, sa vad ce-o fi. Ma uit si ochesc un titlu: "The Hills Have Eyes".Hmmm... suna interesant, incitant, enigmatic.
Sa vedem. Cum o fi, o fi!
O familie de americani intreprind o calatorie spre California, prin desert. In acea zona avusesera loc experimente nucleare cu cam cincizeci de ani in urma. Guvernul american ordonase localnicilor parasirea zonei, insa acestia au preferat sa se ascunda intr-o mina. In urma experimentelor au fost provocate mutatii genetice care i-au transformat pe oameni in mutanti hidosi. Traind izolat, acestia au devenit canibali, vanand calatorii care se rataceau prin desert.
Familia certareata de americani este prinsa in capcana mutantilor. Tatal este prins si moare ars de viu, un caine este ucis, eviscerat si mancat, o fiica este impuscata in cap, mama este ucisa si ea si-i este smulsa si mancata inima, cealalta fiica este violata iar micuta nepotica este rapita. Tatal micutei face o gramada de acte de eroism (mama, Doamne! erou de erou) si salveaza fetita cu ajutorul unei tinere mutant mai 'sensibiloase'. Mai raman in viata cei doi tineri, frate si sora, cei care arunca in aer rulota si abia reusesc sa prinda un mutant.
Finalul filmului este deschis. Cei ramasi in viata nu par a fi in siguranta pentru ca in continuare sunt urmariti de departe de ...ceva, de cineva cu respiratie sacadata de pervers voaior...Si uite asa se sfarseste minunatul film.
Cred cu fermitate ca mi-am pierdut timpul cu niste oribilitati. Se mai intampla ...
Apoi ma gandeam: nu cumva acei mutanti erau de compatimit la fel ca si cei prinsi in capcana de ei? Oameni mutilati de alti oameni, care se razbuna pe alti oameni nu pe cei care au provocat raul. Dar asa suntem noi, oamenii: putem provoca rau, suferim din cauza unora si ne putem razbuna pe altii.
Nu mi-a placut filmul!

20 iul. 2009

Sfantul Ilie

Astazi este sarbatoare...am aflat si eu cand, foarte harnica (ptiu, sa nu ma deochi singura), intentionam sa cos niste bretele la o rochie.
Imi amintesc: pe 20 iulie se sarbatoreste Sfantul Ilie, "carutasul Raiului, care fulgera si trasneste", cel despre care se spune ca s-a ridicat la cer, in aceasta zi, intr-un car de foc. Din batrani se spune ca in fiecare an, in preajma zilei de 20 iulie, ploua.
Cand eram mica aveam o placere sa spun: "ei, vezi, e Sf. Ilie, de ce nu ploua?!?" E adevarat ca aveam o serie intreaga de nedumeriri legate de Dumnezeire, de Sfinti, de credinte...multe dintre nedumeriri nu au disparut nici astazi dar am invatat sa ma impac cu gandul.
Se spune ca are un bici de foc in mana stanga, cai inaripati la trasura cu care alearga pe cer, de unde urmareste dracii de pe pamant. Astfel , trasneste prin pomi, sub streasina caselor, animale si chiar turle de biserici, locuri unde se ascund dracii, de furtuna.
In aceasta zi se duce busuioc la biserica si se mananca pentru prima data in an , mere noi.
Am cumparat si eu din piata niste busuioc, asta pentru ca mirosea foarte frumos...de mere ce sa zic, am mancat mere noi inainte de 20 iulie. Se zice ca daca mananci mere noi inainte de Sf. Ilie, pe lumea cealalta vei culege vesnic mere si cand vei vrea sa le mananci ele vor disparea. Ce sa zic , incerc sa ma obisnuiesc cu gandul...desi imi plac merele. Pe langa alte pedepse posibile, aceasta-i floare la ureche.

Iar la plaja, ca doar e vara...

...si vara nu-i ca iarna! (imi permit sa-l parafrazez pe distinsul presedinte)
Imi propusesem sa merg la plaja si duminica, dupa bronzul de sambata. Asa ca iar: de dimineata zambit la soare, soarele zambit la mine, eu zambit la Maria si intrebat: "Mari, mergem la plaja?" , cu gandul ca va spune "Daaa!" fara sa respire, stiindu-i placerea pentru balacit si nisip. Se uita la mine impasibil si spune, spre surprinderea mea:"Nu!" Raman cu zambetul inghetat pe buze:"De ce? " Si-mi raspunde cu superioritate, in zeflemea: "M-am plictisit..."
Ceee? adica eu o duc dupa mine, o car in brate cand o apuca nabadaile, du-i colac, du-i jucarii de nisip, ia-i toate nebuniile pe care le incepe si le arunca, pazeste-o sa nu alunece si sa nu bea apa cu galetusa de nisip, urmareste-o pe unde umbla c-asa-i vine ei...si ea: s-a plictisit!
Bineinteles ca dupa ce o mai intreb o data, si dupa ce-i spun ca ea poate ramane acasa, ca nu-i problema, pot merge si fara ea, se apuca sa strige ca vreaaaa la plaja!
Ha!Ha! normal nu? ca doar o intebasem formal. Oricum faceam cum intentionam eu, da-i frumos sa creada ca am facut cum a vrut ea.
Vreme frumoasa, de plaja...canicula pentru restul oamenilor. E adevarat ca am stat mai mult in picioare , cearsaful fiind asezat doar asaa, sa avem un centru de gravitatie si sa am unde sa o dau pe Mari cu crema. Iar, partea mea cea mai bronzata , umerii.
Si la plaja am observat ceea ce observasem deja: va creste o generatie de copii foarte alintati. Copii care la prima nemultumire sau chiar asa din senin, incep sa tipe sa ceara ce vor sau pur si simplu, sa ceara atentie.
Si ma gandesc: oare nu cumva si prea multa atentie si afectiune strica?
Si uite cum am trecut de la placerea mea, plaja, la copiii alintati? Oare care o fi legatura? ...Maria

18 iul. 2009

Ceva interesant

Pentru ca tot vorbeam despre apa, putin mai devreme, am gasit si eu un material cu o fantana nu chiar oarecare:



Cum nu cred sa ajung vreodata prin Las Vegas, la Hotel Belagio, ma multumesc sa privesc , sa ascult si sa tac.

Plaja , soare

Gata, merg la plaja ! M-am hotarat de dimineata, inainte de a-mi bea cafeaua si chiar inainte de a-mi dezlipi prea bine pleoapele, dupa ce-am tras o privire scrutatoare spre sorel. Pentru ca zambea prietenos, nici prea violent nici prea gales de dupa nori, numa' bun de-o baie de soare, zic in sinea mea: sa dam niste telefoane, sa vedem pe cine mai racolam...daca nu, oricum ma duc, nu pot sa pierd o zi ca asta. Telefonul numarul unu: Carmen nu poate , desi si-ar dori. Tot a fost bine ca am sunat pentru ca s-a oferit Relu sa ne duca la plaja, in drumul lui spre joggingul de weekend.
Vreau sa mergem de dimineata , ca sa nu ne prajim prea tare. Eu ca eu, nu prea am treaba cu arsurile solare, problema este, mereu, Maria. Chiar daca a prins si ea un strat bun de bronz, mi-e cam teama de soarele asta cam prea inflacarat, de iulie.
Telefonul numarul doi: Nec. Vin si ei, dar dupa ce rezolva Gina o treaba . Uraaa! am dadaca pentru Mari! Asta inseamna ca fratele meu mai mare o sa se balaceasca cu Mari, o sa se plimbe cu ea. Timp in caaare eu am sa fur cat soare am sa pot.
Zis si facut! Pe plaja, Mari fuge in toate partile, dar mai ales acolo unde-i apa: bazin, piscina, dus, stropitoare, balta. O mare placere e sa stea in fata dusului, sa-si umple caldarusa cu apa pe care apoi o varsa pe ea...foarte complicat procesul si doar de ea inteles.
Ce-i vine ei: ca vrea scooby snacks. Bine, sa mergem sa cautam. Si pleaca impreuna cu Nec in cautarea banalelor prostii alimentare botezate de noi scooby snacks pentru ca asa mananca Scooby Doo. Dupa ceva timp ii vad ca se intorc fara snacks, doar cu un pahar cu inghetata. Nec imi povesteste ca a cautat peste tot si nu a gasit scooby snacks. Chiar o vanzatoare s-a aratat nedumerita ca nu a avut niciodata la vanzare scooby snacks. Incep sa inteleg si in acelasi timp incep sa zambaresc : frate-meu, foarte serios, se dusese si ceruse chiar asa :"scooby snacks". El nu a vrut sa cumpere altceva asemanator. Abia dupa ce-i explic 'misterul' (apropo de Scooby Doo) isi da seama ce-i cu produsele misterioase care nu se gaseau si pace. Ufff, ce-i si cu copiii din ziua de azi : te fac sa cauti si ce nu exista...
Buna tare, plaja de azi! Poate repet povestea si maine.

13 iul. 2009

Deadly Handsome Men

In cautarea idealului masculin am dat si peste aceste exemplare absolut mirobolante. Nici nu-mi imaginam ca asemenea superbi pot exista pe fata pamantului. Asteptarile mele au fost cu totul depasite. Si eu care ma credeam pretentioasa... Cred ca mii de femei au lesinat la vederea filmuletului. Eu abia, abia rezist...

video
din cauza rasului.

9 iul. 2009

Cazut din cer...

Cat de norocoasa tre' sa fiu eu... si nu mi-am dat seama pana acum.
Merg pe strada linistita si pe drumul meu , urmarind drumul Mariei, normal. Imi cade ceva pe cap. Ceva ce parea o picatura de ploaie. Ma uit pe cer: nori, nu, ploaie, nu...doar niste crengi ce apartineau unor copaci de pe marginea drumului. Copacii , si ei cuminti si la locul lor, nu aveau nicio vina.
Apoi, care-i treaba?
Intreb cunostinta cu care eram la plimbare daca am ceva pe par. Se uita putin si: nuuu!
M-am ticnit cu totul ? Mi se nazare? Dau cu mana peste cap: simt ceva umed . Ma uit la palma: ceva mic si verde.
Imi dau seama ca ma tintise vreo pasare si chiar ma nimerise: cata precizie!
Tre' sa joc la loto...asta daca nu cumva sunt eu asa de felul meu: norocoasa ! :))

8 iul. 2009

"Kings"

Aseara am fost la priveghi...la Michael Jackson. Mai in gluma, mai in serios. Am urmarit Mtv, Realitatea Tv, videoclipuri, concerte, interviuri, opinii peste opinii. Pana la urma, a fost si el un om. S-a nascut, a trait, a murit. Ca a trait cum putini dintre noi pot trai, asta-i altceva. Ca s-a oferit lumii, ca a fost genial, ca a avut o copilarie nefericita, ca a avut o viata personala nefericita si ca adult... detalii ce vor fi speculate ani la rand.
A fost numit "The King of Pop" , prilej pentru mine sa ma duc cu gandul spre Elvis Presley, un alt "rege". Nici cesta din urma nu si-a sustinut ultimele concerte, la fel ca si celalalt 'incoronat'.
Michael Jackson nu cred ca ar fi fost in stare sa-si sustina cele 50 de concerte planificate in acel ultim turneu...dar cati bani s-au facut de pe urma acestui turneu nerealizat...Elvis avea si el planificat un turneu pe care nu a mai apucat sa-l sustina. Elvis distrus de droguri, medicamente, viata haotica, Michael cam la fel. In cazul celui din urma cred ca s-au adaugat si interesele materiale ale oamenilor din jurul sau.
Dintre cei doi, incomparabil imi place mai mult Elvis, desi ultimele dintre tinutele lui de spectacol mi se par oribile, ca sa nu mai spun de spectacolele in care aparea beat si uita versurile. Si cu toate astea, melodii precum:
'Jailhouse Rock','Love me Tender','All Shook Up','Let Me Be Your Teddy Bear ', 'Devil in Disguise','Suspicious Minds','Always on My Mind','I Got a Feeling in My Body' ,'Unchained Melody','Fever' sunt de ascultat ani buni si de acum in viitor.

6 iul. 2009

The Air I Breath

Filmul acesta incepe cu un citat "No emotion , any more than a wave, can long retain its own individual form."(Henry Ward Beecher), adica 'nicio emotie, la fel ca si un val, nu-si poate mentine pentru mult timp forma sa individuala'.
In realizarea filmului se spune ca s-a pornit de la un proverb chinezesc despre sentimente. Conform acestuia, intreaga noastra viata ar fi determinata de patru sentimente fundamentale: Iubire, Fericire, Placere si Tristete. Aceste sentimente ne determina hotararile, actiunile , faptele, comportamentul, deci, destinul. Fiecare crede ca viata ii este condusa de hazard, insa destinele, ca si sentimentele, sunt legate intre ele. Se determina unele pe altele, decurg unele din altele, nimic nu e intamplare.
In momente critice din viata lor, oamenii incearca sa-si schimbe destinul. Aceasta incercare determina transformari in lant nu doar in viata lor cat si in viata celor din jur. Sentimentele ne dicteaza actiunile, actiunile ne determina destinul; actiunile noastre influenteaza si vietile altor oameni. Deci sentimentele stau la baza vietilor noastre iar sentimentele unui singur om pot determina transformari in lant (ca un val) in vietile mai multor oameni.
"You cannot love without knowing pleasure, have sorrow without knowing happiness. You need to know all of them to know one, and that balance came out."
Cele patru sentimente sunt identificate cu patru personaje ale caror nume reale nici nu sunt mentionate.
"Love"
(Kevin Bacon) este un medic ce incearca sa ii salveze viata femeii iubite, desi acesta este casatorita cu prietenul lui.
"Happiness"(Forrest Whitaker) este un om de afaceri care incearca sa-si gaseasca fericirea.
"Sorrow"(Sarah Michelle Gellar) este o cantareata al carei contract intra pe mana unui mafiot din cauza managerului ei.
"Pleasure"(Brendan Frasier) este mana dreapta a mafiotului Fingers(Andy Garcia) si are capacitatea de a vedea viitorul apropiat.
Patru destine care se intrepatrund si se determina. 'Pleasure' cunoaste placerea prin 'Sorrow' chiar daca aceasta intalnire a insemnat moartea pentru el. Aceasta il ajuta pe 'Love' sa-si salveze femeia iubita. 'Love' o ajuta pe 'Sorrow' sa evadeze de sub supravegherea lui Fingers oferindu-i masina sa, dupa ce ii salvase viata in momentul in care aceasta incercase sa se sinucida. 'Happiness' moare in incercarea sa de a fi fericit dar o ajuta pe 'Sorrow', cea care duce mai departe dorinta sa de a fi fericit.
In viata nu exista coincidente.

2 iul. 2009

Maria

Cand plec la scoala, Maria plange si nu vrea sa ma lase sa plec. Uneori, cand plec, trebuie sa o dezlipesc de piciorul meu pentru ca se agata ca o maimutica.
Incerc sa-i explic:
-Trebuie sa merg sa muncesc pentru ca apoi sa am bani sa-ti cumpar ce-ti trebuie. Daca nu muncesc, nu mai avem bani...Banii vin de la serviciu.
Este putin incruntata si rabufneste de parca eu as fi vrut sa o pacalesc si ea s-a prins:
-Banii vin de a bancomat, nu de a sevisiu...

Un elev, la bac

Se apropia timpul limita de predare a lucrarilor la o proba de bacalaureat. Elevii sunt rugati sa se apropie de sfarsit iar cand termina sa vina cu ciornele si cu foile de examen la catedra.
Unul se trezeste si intreaba:
- Si daca am scris direct pe foaia de examen, trebuie sa transcriu pe ciorna?