"Ispasire"

Am citit o carte foarte interesanta:"Ispasire" de Ian McEwan (Editura Polirom, 2003). Incipitul cartii e cam anevoios, cu multe detalii, descrieri minutioase aproape balzaciene. Dupa aproximativ 50-60 de pagini citite, cartea nu mai poate fi lasata din mana.
Ian McEwan nu imi fusese cunoscut pana acum; e prima carte pe care o citesc de acest prozator englez contemporan. S-a spus ca in prima parte a creatiei sale a scandalizat prin preferinta pentru teme aproape naturaliste: violenta fizica si psihica, sexualitate in si in afara limitelor normalitatii, macabru, incest, manipulare. Romanul "Atonement"-"Ispasire"(gasit ca traducere si "Remuscare")face parte din a doua perioada a creatiei sale. Dupa ce a atras atentia publicului, criticilor, a inceput sa fie oarecum mai "cuminte". Cu toate acestea, si acest roman poate scandaliza unii lectori mai puritani, desi autorul trece de la acele teme socante ale primei perioade a creatiei la analiza psihologica.
Romanul este structurat in trei parti, plus un epilog intitulat "Londra, 1999".
"Partea intai" include paisprezece capitole fara titluri, numerotate cu numarul corespunzator scris in litere. In fiecare capitol scriitorul prezinta cate o viziune asupra evenimentelor, trecerea la un alt capitol marcand trecerea la o alta reflectare a realitatii create. Partile a doua si a treia sunt impartite in capitole nenumerotate, fara titluri. De data aceasta, partile apartin unor singuri reflectori: Robbie Turner(partea a doua) si Briony Tallis( Partea a treia).
"Partea intai" are dimensiunile cele mai mari, aici se prezinta detaliat relatiile dintre personaje, statutul lor in opera, modul lor de a fi si de a gandi. Scriitorul se dovedeste a fi un fin cunoscator al naturii umane prin modul in care prezinta reactiile psihice, fizice si fiziologice ale personajelor din launtrul lor dar si dinafara. Actiunea este centrata in jurul organizarii unei cine la resedinta familiei Tallis, cu ocazia intoarcerii acasa a fiului mai mare, Leon. Evenimentele se desfasoara pe parcursul unei singure zile, de dimineata pana noaptea tarziu. O zi in care sunt pecetluite destine, sunt decise traiectele viitoare ale vietilor personajelor.
Capul familiei, plecat mai tot timpul de acasa sub pretextul ca are treaba la minister, ascunde adevarul unei alte relatii. Pastreaza legatura cu sotia sa mai mult din formalism, datorita conventiilor sociale, chiar daca vocea sa la telefon arata afectivitate. El reprezinta imaginea tatalui dar e un personaj absent pe tot parcursul operei, nu actioneaza.
Mama, Emily, este aproape invalida din cauza unor migrene insuportabile ce o tin in pat. Fiica mai mare, Cecilia, dupa terminarea studiilor, nu stie de ce nu ia decizia de a se indeparta de casa, de a pleca in viata. Cauta explicatii pentru propria atitudine de delasare, pentru acceptarea atmosferei din casa si pentru lipsa curajului unei initiative personale.
Briony este mezina cu talent scriitoricesc real, manifestat inca de la varsta de unsprezece ani. Ea este cea care vrea sa puna in scena o piesa scrisa de ea in onoarea vizitei fratelui sau.
Piesa ii antreneaza si pe cei trei verisori veniti sa locuiasca in casa Tallis din cauza despartirii parintilor lor: Lola, o adolescenta cu personalitate, constienta de puterea sa de a-i manipula pe ceilalti, de propria putere de seductie(semana cu mama ei) si cei doi gemeni roscati si pistruiati, Pierrot si Jackson.
Spectacolul intentionat de Briony esueaza iar seara ar fi trebuit sa culmineze doar cu cina.
Invitat la cina este si Robbie Turner, baiatul femeii din casa, cel care urmase studiile cu ajutorul domnului Tallis.
In dimineata premergatoare cinei, are loc o intalnire intre Cecilia si Robbie, scena care declanseaza constientizarea sentimentelor celor doi. Desi se cunosc de mici, li se pare ca ceva se intampla intre ei si nu realizeaza exact ce. Robbie simte atractia fata de Cecilia si nevoia sa-si exprime sentimentele. Astfel, scrie nenumarate biletele prin care incerca sa exprime ce simte, niciodata tonul sau continutul fiind cel potrivit, considera el. Pe una dintre ciorne, exprima atractia fizica prin cuvintele cele mai directe, vulgare, exprimand exact ceea ce simtea si gandea el. Acest bilet este luat din greseala, in locul celui cenzurat, si este trimis Ceciliei prin Briony.
Mezina nu se poate abtine si citeste scrisoarea, fiind oripilata de ceea ce vazuse scris. Desi ii inmaneaza biletul Ceciliei, continua sa il creada pe Robbie un maniac, un obsedat. Aceasta idee este accentuata de faptul ca ii surprinde pe cei doi indragostiti(in prima lor scena de dragoste ce coincide cu dezvirginarea Ceciliei) in biblioteca, avand impresia ca Robbie manifestase un act de violenta asupra surorii sale.
In timpul cinei se afla ca gemenii fugisera si toti cei din casa s-au organizat in vederea gasirii lor. In timpul cautarii, Briony surprinde scena in care Lola, violata, este parasita de umbra care tocmai o violentase. Copila, sub influenta scrisorii, a scenei surprinse in biblioteca, crede cu adevarat ca umbra ii apartinea lui Robbie.
Astfel, acesta, care intre timp ii gasise pe cei doi gemeni fugari, este retinut de politie si condamnat. Intregul proces se bazase pe marturisirile lui Briony, Lola sustinand ca nu stie cine a fost agresorul.
Partea a doua a cartii prezinta scene din cel de-al doilea razboi mondial, retragerea englezilor si a francezilor in fata germanilor, in nordul Frantei. Cel care reflecta evenimentele este Robbie, cel care iesit din inchisoare, era soldat, traieste si este tinut in viata de un singur gand: intorcerea la Cecilia, iubita sa. Aceasta nu crezuse acuzatiile aduse impotriva lui si se intorsese impotriva propriei familii. Si ea traia doar cu speranta ca il va revedea.
Partea a treia o arata pe Briony, maturizata, intelegand greseala pe care o comisese la treisprezece ani. Prin marturisirea ei ii condamnase la nefericire pe Cecilia si pe Robbie. Acum vrea sa spuna adevarul dar stie ca instantele judecatoresti nu mai pot schimba un verdict doar pe baza faptului ca ea "s-a razgandit". Vinovatul, violatorul, fusese Paul Marshall, prietenul lui Leon, venit in vizita, "magnatul ciocolatei" . Acesta tocmai se casatorise cu Lola, victima sa cu cinci ani in urma. Briony realizeaza ca nu poate avea marturiile lor in sprijinul adevarului, in momentul in care asistase la cununia lor. Finalul partii a treia aduce o intalnire intre Briony, Cecilia si Robbie. Intalnire in care sora mai mica promite ca va marturisi adevarul, in fata familiei si a notarului.
Epilogul "Londra, 1999" este surprinzator, relativizeza ceea ce s-a prezentat ca fiind real pana atunci. Naratiunea este facuta la persoana intai, este o marturisire. O vedem pe Briony in pragul aniversarii a saptezeci si sapte de ani, prilej cu care familia organizase o petrecere in cinstea sa. Devenita prozatoare de succes, acum stia ca sufera de o boala de natura neurologica,"dementa neurovasculara",care-i determina treptat moartea sistemului nervos central, totala uitare. Ea isi marturiseste vina cu privire la destinul dramatic al celor indragostiti, dar si incercarile repetate de a spune adevarul. Nici macar cartea sa despre ceea ce se intamplase in trecut nu putea fi publicata din cauza proceselor in care ar fi trebuit sa intre pentru presupusa calomnie impotriva celor doi: Lola si Paul Marshall, inca in viata.
Cartea pe care o scrisese in numeroase variante din 1940 pana in 1999, urma sa fie publicata abia dupa moartea celor doi si sigur dupa ce ea isi va fi pierdut de mult contactul constient cu realitatea.
Din aceasta perspectiva, cartea este realizata prin tehnica rememorarii, a intoarcerii in timp. Ceea ce citim in cele trei parti este, de fapt, chiar romanul lui Briony. Cel scris si rescris in nenumarate randuri, cel ce urma sa fie publicat abia dupa moartea sa. Ea marturiseste ca destinul celor doi iubiti nefericiti este pus sub semnul intrebarii. In romanul sau le-a dat posibilitatea de a se intalni dupa razboi...in realitate, se pare ca singura lor intalnire ca iubiti a fost cea din biblioteca, ambii murind in 1940, intalnirea dintre Cecilia, Briony si Robbie neavand loc, niciodata. Astfel, se pune accent pe puterea de decizie a scriitorului: el hotaraste destinul personajelor.
Ian McEwan creeaza o realitate din care face parte Briony, aspiranta la titlul de scriitoare. Ea scrie o carte in care creeaza o realitate ce porneste de la realitatea vietii sale, de la oameni de langa ea. Cat e realitate si cat e fictiune pentru Briony? Si apoi, ce fictiune extraordinara a creat McEwan!
Romanul se incheie circular, cu imaginea punerii in scena a piesei scrise in adolescenta de Briony. Piesa a carei reprezentatie esuase in noaptea in care destinele a doi indragostiti au fost schimbate.
Pe langa conditia creatorului, a scriitorului in lume, subiectul atrage atentia si asupra importantei cuvantului. Intr-o viata de om, scurta, cuvintele conteaza, deciziile conteaza, marturisirile au importanta pentru ca pot schimba destine. Adevarul modificat poate modifica radical destinul. Doar fictiunea iti da libertatea de a te juca cu destinele dupa bunul plac.