15 dec. 2010

Apa - viaţă, energie, poezie

     Ce ne-am face fără apă? Nu am mai exista pentru că nu am mai putea supravieţui. Omul este 63-70% apă, la fel ca şi în cazul animalelor pe care le vedem în mediul în care trăim. Putem spune că principiul vieţii este apa. Cu cât pe această lume în care trăim, apa va fi mai curată, cu atât am fi mai sănătoşi. Din nefericire, poluarea mediului, implicit a apei , duce la scăderea calitaţii vieţii, la grave probleme de sănătate, la boli din ce în ce mai grave şi mai rare. Cred că toţi cunoaştem, indiferent de specializarea noastră, formula chimica a apei: H2O, incluzând cele două elemente esenţiale vieţii, hidrogenul şi oxigenul. Dacă nu ar fi atât de valoroase, esenţiale, de mult am fi plecat prin spaţiul cosmic colonizând planetele apropiate.
     Pământul pare să fie, într-adevăr, un dar Dumnezeiesc, un mediu perfect pentru noi, oamenii, un adevărat cămin ce ne oferea tot ceea ce era necesar pentru a trăi frumos, nu doar pentru a supravieţui. Dumnezeu crease Raiul din care se spune că i-ar fi alungat pe Adam şi pe Eva după ce s-au înfruptat din pomul cunoştinţei binelui şi răului. Eu tind să cred că Raiul era însuşi pământul, creaţia perfectă a Lui Dumnezeu. Noi, oamenii, la fel, creaţii ale Lui Dumnezeu, am reuşit, odată cu trecerea anilor, să modificăm într-atât acest mediu-cadou de la Creator, încât a început să ne pună chiar sănătatea, viaţa în pericol. Autorii propriei noastre distrugeri, chiar noi, prin inconştienţa cu care poluăm, distrugem mediul înconjurător.În goana după profit, evoluţie, comoditate uităm ceea ce suntem, uităm de mediul pe care ar trebui să-l protejam şi ne facem nouă înşine rău. Lumea iniţială, pură, curată, sănătoasă pare să fie din ce în ce mai îndepărtată, noi, prin evoluţia noastră, evoluând din punct de vedere al ştiinţei şi tehnicii dar involuând spre o ipostază mai slabă, fragilă, mai bolnavă.
     Dovadă stă speranţa de viaţă redusă, bolile rare din ce în ce mai multe, infertilitatea, cancerul ce apare la vârste din ce în ce mai fragede, la din ce în ce mai mulţi copii. Cum putem spera într-o lume sănătoasă când noi otravim totul în jurul nostru? Substanţe chimice, toxice, gunoaie revărsate în mări şi oceane, gaze în aerul pe care îl respirăm, tot felul de toxine în alimente. Noi cei de astăzi ar trebui să ne gândim mai mult la cei care vin dupa noi, la copiii noştri, la copiii copiilor noştri pe care îi ucidem cu bună ştiinţă prin atitudinea noastră de nepăsare faţă de apa pe care o bem, faţă de aerul pe care îl respirăm.
     Arhiepiscopul Clujului, Bartalomeu Valeriu Anania, a scris un volum, culegere de texte religioase, „Apa cea vie a ortodoxiei”. El spune: ”apa vie este apa de adâncime, apa originară, temelia şi începutul oricărei fântâni, apa pe care noi, cei de acum, o cunoaştem sub numele de pânză freatică, stratul profund şi pur, necontaminat de infiltraţiile superficiale, a cărui limpezime nu e concurata decât de viaţa însăşi.”1 Apare, deci, aprope o sinonimie apă=viaţă, Ortodoxia însăşi fiind văzută ca „izvor de apă săltătoare spre viaţa veşnică”2, „apa cea vie a Evangheliei Lui Hristos, pururea înnoitoare prin Duhul Sfânt.”3
        
     Apa este unul dintre elementele primordiale alături de pământ, foc, aer. Ea are virtuţi nebănuite, biblia însăşi spune că omul a fost făurit din lut şi apă, "că cerurile erau demult şi că pământul s-a închegat, la cuvântul Domnului, din apă şi prin apă" 4(II Petru, 3, 5). După ce a dispărut o dată înnecată în apă, Dumnezeu a creat din nou lumea, care s-a regenerat, s-a născut de sus, din nou,"De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia Lui Dumnezeu."5 (Ioan, 3, 3, 5). Apa este element al Creaţiei, se foloseşte la spălarea şi curăţirea fizică a trupului uman sau a celorlalte corpuri materiale, este asimilată şi cu actul de curăţire spirituală, de spălare a păcatelor oamenilor. Botezul este un alt ritual creştin ce implică apa, apa cu virtuţi purificatoare, cea care omoară şi învie simultan: omoară omul vechi, al păcatului şi învie omul nou, curat.
     Apa vie şi apa moartă apar ca elemente ajutătoare ale protagonistului în literatura artistică, în basmul românesc; ele se află într-un loc fantastic”unde se bat munţii în capete”6 şi ajută la învierea eroului: fata de împărat ”toarnă apă moartă să steie sângele şi să se prindă pielea, apoi îl stropeşte cu apă vie, şi atunci Harap-Alb îndată învie”.7 Imagine ce ar putea fi interpretată ca ieşire din viaţa „naivă”, supusă păcatului şi botezul în viaţa nouă, în care eroul trebuie să fie demn a conduce o împărăţie.
     Apa pare să fie secretul sănătăţii, frumuseţii, energiei noastre, peste tot suntem sfătuiţi să bem apă, să ne hidratăm organismul pe dinauntru şi pe afară. O stare de bine o obţinem astfel, multe dintre durerile de cap fiind determinate de lipsa hidratării. Bem apa, ne spălăm , ne curăţăm trupeşte şi spiritual cu apă, eliminăm toxinele odată cu eliminarea apei prin transpiraţie, prin rinichi, plămâni, intestine, piele.
     Apa este un bun conducător, purtător de energii care ne ajută să păstrăm echilibrul cu mediul înconjurator. Se consideră chiar că procentul mare de apă din trupul nostru ne face pe noi, oamenii, medii propice transmiterii de energii; astfel, capacitatea nostră de a intra în rezonanţă cu mediul înconjurător ar fi foarte mare, dar am pierdut-o prin îndepărtare de spiritualitate, prin pierderea purităţii iniţiale, a curăţeniei sufleteşti şi trupeşti. Prin curăţenie tupească înţelegând, aici, un stil de viaţă sănătos, o alimentaţie sănătoasă, o hidratare corespunzătoare. Dar, oricât am încerca să ducem un stil de viaţă sănătos, poluarea apei, a aerului, a solului duce oricum la dezechilibre, la perturbări de câmpuri energetice prin impurităţile, toxinele existente în mediul în care trăim.
     Din străbuni se cunoşte meşteşugul descoperirii izvoarelor, a surselor de apă, cu ajutorul băţului bifurcat, modalitate de depistare a energiei subterane. Chiar în „Istorisirea Zahariei Fântânarul”, povestirea a noua din volumul ”Hanu Ancuţei” al lui Mihail Sadoveanu, se prezintă descoperirea apei ca o ocupaţie ezoterica, are secrete ce nu pot fi dezvăluite oricui, tehnica descoperirii izvorului pare magică. Liţa Salomia, martoră a descoperirii, povesteşte de faţă cu Zaharia Fântânarul: „ai bătut cu piciorul în pământ ici, ai bătut cu piciorul în pământ dincolo, ―ş-ai ascultat semnele pe care le ştii. Pe urmă ai scos din chimir cumpăna, care niciodată nu dă greş, ş-ai aşezat-o pe faţa pământului şi te-ai uitat la dânsa...”8 Ceilalţi, chiar şi boierii, privesc şi nu înţeleg nimic din folosirea celor „două beţisoare rotunde şi îngemănate de lemn vechi şi lustruit”9 ce par instrumente vrăjite cu ajutorul cărora se descoperă „lacrima pământului.”10
     Apa este un laitmotiv al operelor literare, simbol, cadru natural, reflectare a stărilor interioare. Astfel, şi în opera lui Mihai Eminescu apar izvorul, râul, lacul, marea, valul, unda, lacrima, acestea fiind forme ale apei ce oglindesc trăirile poetului care vede în elementul acvatic o dublă valenţă: spaţiul matern, originar, leagăn al universului dar şi element tanatic, spaţiul dinaintea morţii necesare renaşterii. “Din munți bătrâni și din păduri mărețe / Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, / Deprind pe rând oceanica lor limbă / Și sunt în codri pustnici cântărețe. / /Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, / Se legăn line și fac valuri crețe. / În drumul lor ia firea mii de fețe ― / Aceleași sunt, deși mereu se schimbă.//Dar cu adâncul apei s-adâncește/În glasul lor a sunetului scară./ Devine tristă ¬― rânduri-rânduri crește, //Pân’ ce urnindu-se în marea-amară /¬ ―Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește ―/ Al tinereței dulce glas de mult uitara.” 11
     Şi la Blaga identificăm simbolismul acvatic cu o dublă semnificaţie: mitică, amintind de elementele primordiale, şi o semnificaţie metafizică, la nivel gnoseologic, „fântânile înveninate” reprezentând dorinţa şi păcatul omului de a cunoaşte. ( ”În pâlnia muntelui iezerul netulburat/ ca un ochi al lumii, ascuns, s-a deschis./ Oglindeşte un zbor prea înalt şi ceasul/ curat, ce i-a fost odată promis.” 12)
     Vasile Voiculescu identifică în mediul acvatic vieţuitoare fantastice, cu puteri miraculoase, ştime ce au puterea de a fura minţile flăcăilor, aşa cum este lostriţa din nuvela fantastică „Lostriţa”. În „Pescarul Amin”, revărsarea Dunării ne aduce aminte de haosul primordial, iar căutarea vieţuitoarei acvatice de către erou ne aminteşte de mitul totemic conform căruia omul ar fi evoluat din peşte.
     Apa este element primordial, leagăn şi condiţie a vieţii, posibilitate de purificare, energie şi mediu de propagare a forţelor, promisiune a tinereţii şi sănătăţii, magie şi lume a ştimelor, sursă de inspiraţie pentru scriitorii lumii. Dar există şi o condiţie pentru ca ea sa rămână ceea ce ştim că este: să o păstrăm curată asftel încât şi noi să putem fi ceea ce ne-a fost dat să fim.

Note:
1 Bartalomeu Valeriu Anania, Arhiepiscopul Clujului,”Apa cea vie a ortodoxiei”, Editura Renaşterea 2005, Cluj-Napoca, p.49
2 ibidem
3 ibidem
4 ”Noul Testament cu Psalmii”,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991, p.288
5 idem, p.111
6 Ion Creangă, „Povestea lui Harap-Alb”, „Poveşti, amintiri, povestiri”, Editura Eminescu, Bucureşti, p.125
7 idem, p. 128
8 Mihail Sadoveanu, „Hanu Ancuţei”,”Istorisirea Zahariei Fântânarul”,Editura Albatros, Bucureşti,1985, p.164-165
9 ibidem
10 idem, p. 166
11 Mihai Eminescu, „Coborârea apelor”,”Poezii”,Editura Minerva, Bucureşti, 1977, p.240
12 Lucian Blaga, „Iezerul”, „Poezii”, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992

Bibliografie:
Anania, Bartalomeu Valeriu , Arhiepiscopul Clujului,”Apa cea vie a ortodoxiei”, Editura Renaşterea 2005, Cluj-Napoca
Blaga, Lucian, „Poezii”, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992
Creangă, Ion, „Poveşti, amintiri, povestiri”, Editura Eminescu, Bucureşti
Eminescu, Mihai, „Poezii”,Editura Minerva, Bucureşti, 1977
Sadoveanu, Mihail, „Hanu Ancuţei”, Editura Albatros, Bucureşti,1985
„Noul Testament cu Psalmii”,Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1991

14 dec. 2010

TEATRUL MUZICAL "NAE LEONARD", GALAŢI - Program

Joi, 23 decembrie, ora 17.00
  •   Sânge Vienez de Johann Strauss (Operetă)
În Concert (selecţiuni )
Dirijor: Sorin Oancea
Solişti: Ana Maria Crihană, Adrian Ionescu, Alexandru Dobre, Adina Lazăr, Anton Mihail.
"Orchestra simfonică a Teatrului Muzical. Sânge vienez reprezintă un vals vienez în cuvinte. Este povestea adevărată a unor personaje rupte din viaţa cotidiană vieneză a sfârşitului de secol XIX. Infidelitate, minciună, prefăcătorie, intrigă, încurcături de situaţii, farse, dar şi iertare, iubire, suflet! Toate duc, ca în multe poveşti de iubire, la un final fericit! "
Preţ bilet: 21,2 lei şi 10,6 lei

 Duminică, 26 decembrie ora 17.00

  • Crăciun românesc 
Corul teatrului, soliştii, actorii şi orchestra de revistă

Dirijor: Nicolae Mantu
Maestru de cor: Eugen Dan Drăgoi
“Norii au început să se cearnă în steluţe argintii iar zăpada s-a aşternut ca o mantie albă şi strălucitoare. În această seară magică în versuri de colindă, nu discutând, ci cântând mărturia pământească a păstorilor şi cea cerească a îngerilor, vă invităm în sala caldă şi primitoare a teatrului muzical să ne bucurăm împreună de naşterea Mântuitorului Nostru Iisus Hristos. “
Preţ bilet: 21,2 lei şi 10,6 lei

TEATRUL DRAMATIC ”FANI TARDINI”, GALAŢI - Program

Vineri, 17 decembrie, ora 19.00 

  • Cutia Pandorei de Katalin Thuróczy
Regia: Eugen Făt
Distribuţia: Ioana Citta Baciu, Petrică Păpuşă, Cristian Gheorghe.

Sâmbătă, 18 decembrie, ora 19.00
  • Visezi... , de Jean Claude Grumberg
Regia: Catalin Vasiliu
Distributia: Lucian Pînzaru, Dan Căpăţână, Gheorghe V. Gheorghe, Carmen Albu, Gabriel Constantinescu, Svetlana Friptu, George Breaban, Aurelian Mihalache, Mihai Luchiacenco, Carmen Frunză, Valentin Dumitru.

11 dec. 2010

Spală-te pe mâini !

Ministerul Sănăţii şi Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării au iniţiat programul intitulat "Spală-te pe mâini!" În  şcoli au fost împărţite materiale cu răspunsuri la următoarele întrebări: "De ce să ne spălăm pe mâini?", "Cum să ne spălăm pe mâini?" "Când trebuie să ne spălăm pe mâini?"
Aceasta acţiune urmăreşte să atragă atenţia asupra importanţei banalei acţiuni de spălare a  mâinilor, prin aceasta evitându-se şi: boli digestive, boli ale aparatului respirator, infecţii ale pielii şi ale ochilor.


10 dec. 2010

Domul din Utrecht

Utrecht este unul din vechile şi importantele oraşe ale Olandei, situat în centrul ţării, la 40 km S-E de Amsterdam.
 

În centrul oraşului Utrecht este Utrecht Domplein - Temple Square, unde se poate vedea şi vizita Domul din Utrecht. Această biserică a fost ridicată în anul 1254, fiind catedrala catolică a Episcopatului Utrecht.
La cei 112,32 m în înălţime, Domul din Utrecht este cel mai înalt turn de biserică din Ţările de Jos fiind şi cea mai înaltă clădire din Utrecht.
(Poze de la Relu)

De râs... sau de plâns?

Băse: Daniele, le-ai oprit 25% la profesori?
Funeriu: Da!
B: Şi mai vin la şcoală?
F: Da!
B: Să le mai tai 25%!
B (După un timp.) : Daniele, le-ai tăiat ?
F: Da!
B: Şi mai vin la şcoală?
F: Da!
B: Mai taie 25%!
(După ceva timp...)
B: Daniele, mai vin profesorii la şcoală?
F: Da!
B: Taie ...
F: Sunt ultimii 25%!
B: Taie-i!
(După încă un timp...)
B: Mai vin profesorii la şcoală?
F: Da!
B: Formidabil! Ia, pune-i să plătească la intrare!

Moară de vânt - Olanda

6 dec. 2010

"Psalmii bucuriei mântuitoare" - Ştefan Sabău

     Pe 27 octombrie, 2010, la Biblioteca Judeţeană din Cluj, domnul Ştefan Sabău şi-a lansat cartea "Psalmii bucuriei mântuitoare". Deşi nu am putut fi prezentă la Cluj pentru acest eveniment, am avut onoarea să primesc un material cu ajutorul căruia am trăit senzaţia că am fost de faţă.  Am putut asculta numai cuvinte frumoase la adresa poetului Ştefan Sabău, cuvinte rostite, pe rând, de Pr. prof. dr. Ioan Chirilă, Decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă de la Univ. Babeş-Bolyai, şi de Constantin Cubleşan, un scriitor foarte cunoscut şi iubit în Ardeal.
     La această lansare am fost foarte  impresionată de discursul domnului Sabău, un discurs care relevă un Om cum puţini am avut ocazia să cunosc, un Om care emană bucurie, iubire, linişte, într-un mod aproape inexplicabil pentru mulţi, dar toate acestea obţinute după "suferinţă" şi " pribegie", după cum recunoaşte poetul: "O viaţă-ntreagă-am colindat/ Pribeag şi fără de speranţă/ Ca voi găsi ce-acum mi-ai dat:/ Iubire, pace, siguranţă." Consider că noi toţi aspirăm la o astfel de stare: a omului dezbrăcat de pretenţiile societăţii moderne care ne imunizează spiritual, întors la simplitatea spiritualităţii iniţiale în dialogul simplu şi sincer cu sine, cu ceilalţi şi cu Dumnezeu; stare pe care, chiar dacă acum nu ne ridicăm la cine ştie ce nivel de spiritualitate, o putem obţine măcar prin lectura cuvintelor lui Ştefan Sabău. De aceea am cerut permisiunea dumnealui pentru a posta acest text discurs:

      "Bună seara tuturor!
     Vă mulţumim că ne-aţi onorat cu prezenţa dumneavoastră!
     Cu o parte dintre dumneavoastră am avut bucuria să mă întâlnesc şi în februarie 2009, la prezentarea şi lansarea cărţii Psalmii suferinţei mântuitoare. Poate vă aduceţi minte şi textul ales ca moto al cărţii: Cânta-voi Domnului în viaţa mea,/Cânta-voi Dumnezeului meu cât voi fi.(Ps. 103, 34)
Iată că, la mai puţin de doi ani de atunci, am reuşit să ne împlinim promisiunea din acel moto. Le mulţumesc tuturor celor care au sprijinit într-un fel sau altul proiectul acestei cărţi şi îi asigur de întreaga mea recunoştinţă.
 ...................................................................................................
     Bucuraţi-vă pururea întru Domnul! Şi iarăşi vă spun: Bucuraţi-vă! (Filipeni 4, 4)
...................................................................................................
     Sfântul Apostol Pavel, într-o singură epistolă doar, cea către Filipeni, una dintre cele mai scurte, din care am citat versetul 4 din capitolul 4, are nu mai puţin de 14 cuvinte cu aceeaşi rădăcină comună, bucur.
Peste 19 secole, Sfântul Siluan ne spune că: Cei desăvârşiţi nu vorbesc niciodată de la ei, ci întotdeauna vorbesc numai ce le dă Duhul.
Iată o posibilă explicaţie pentru perfecta similitudine dintre îndemnul Sfântului Arhanghel Gavriil către Fecioara Maria, de la Bunavestire, şi îndemnul Sfântului Apostol Pavel: amândoi, înger şi om, vorbesc în acelaşi Duh când îşi îndeamnă interlocutorii să se bucure.

     Care este temeiul acestei bucurii imperative?

     Temeiul acestei bucurii, care copleşeşte mintea omenească, este taina cea din veci ascunsă, Iisus Hristos, Fiul Omului şi Fiul lui Dumnezeu, prin a cărui jertfă, s-a lucrat restaurarea omului.
Faptul că temeiul bucuriei este jertfa, suferinţa, acelaşi Duh Sfânt i-l descoperise şi Psalmistului David, care ne asigura cu o mie de ani înainte de Iisus că: Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. (Ps. 125, 5)
     Administrând corect suferinţa, fără ca să ne lăsăm copleşiţi de revoltă, fără să ne plângem de milă, spunem şi noi în acelaşi duh cu Apostolul Pavel, când se adresa tesalonicenilor: mulţumiţi întru toate; căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi (I Tesaloniceni 5,18). Suferinţa astfel acceptată devine asceză binecuvântată pe care Domnul, la vremea cuvenită, o destramă şi, cu cenuşa ei, îngraşă pămîntul din care vor rodi viitoarele noastre bucurii mănoase.

     Această carte este o invitaţie, care, în termeni strict pedagogici, ar putea suna aşa: după ce am învăţat împreună ce este suferinţa şi cum se poate transforma ea în suferinţă mântuitoare, haideţi să învăţăm un lucru mult mai greu, şi anume ce este bucuria şi cum poate fi ea mântuitoare. Multora li s-ar putea părea un paradox acest fapt; de ce ar fi bucuria mai greu de învăţat decât suferinţa? Veţi vedea că e doar în aparenţă un paradox acest fapt; în timp ce suferinţa vine peste noi, silindu-ne să-i facem faţă într-un fel sau altul, bucuria are nevoie să fie scoasă la lumină din rutina şi întunericul ce-o înconjoară, precum este obţinut aurul, în proporţie de 7 grame la 10 milioane de grame de piatră extrasă. Dacă, în cazul suferinţei, problema se pune în legătură cu modul nostru de reacţie, privind acceptarea sau neacceptarea ei, cu bucuria e mai greu; ea nu vine peste noi; putem pescui toată noaptea, cum au făcut-o apostolii şi să nu prindem nimic; trebuie să devenim exploratori în căutarea şi descoperirea ei. Şi chiar mai mult decât atât: căutarea nu se limitează la cele exterioare nouă, ba chiar dimpotrivă, drumul principal e în sens invers, căci împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru ne spune Sf. Ev. Luca. Doar în măsura în care descoperim lumina din sufletele noastre, doar în asemenea măsură cele exterioare, care ne înconjoară, vor putea fi inundate de lumină. În caz contrar, toate bogăţiile şi frumuseţile acestei lumi vor rămâne în întuneric, ascunse de ochii sufletelor noastre.
     Cartea pe care o lansăm astăzi vă dă asigurarea că un asemenea efort merită făcut. Acest zăcământ, mult mai preţios decât aurul, care e bucuria, nu este altceva decât unul din cele zece roade ale Duhului Sfânt(1) şi reprezintă cea mai vizibilă pecete a Duhului Sfânt de pe faţa creştinului. Într-un limbaj contemporan, am putea spune că bucuria este certificatul de sănătate spirituală a omului.

     Acesta este şi motivul pentru care Psalmii bucuriei mântuitoare este o carte extrem de serioasă şi de gravă. Miza ei este mai mult decât un act de curaj creştin, dacă avem în vedere modul în care ar trebui să trăim. Ni-l arată într-o frază strălucită Mitropolitul Antonie al Surojului (a) când zice că ar trebui să trăim în aşa fel încât dacă s-ar pierde Evanghelia numai privindu-ne cineva, ea să poată fi scrisă din nou.

     Aşa precum culoarea albă nu înseamnă lipsa culorii, cum ar putea părea la prima vedere, ci, dimpotrivă, ea reprezintă totalitatea culorilor, tot aşa, nici bucuria nu reprezintă lipsa grijilor, a suferinţelor, a încercărilor de tot felul, cum ar putea părea la prima vedere, ci, dimpotrivă, ea reprezintă totalitatea întâmplărilor vieţii, bune şi rele, topite în creuzetul credinţei, nădejdii şi dragostei fierbinţi. Acolo, toate acestea se prefac în bucurie.

     Tragem nădejdea că Psalmii bucuriei mântuitoare, cartea lansată azi, le va sjuji celor care o vor citi, să scoată mai uşor la lumină acest rod al Duhului Sfânt binevestit de două mii de ani, de când Arhanghelul Gavriil o îndemna pe Fecioara Maria şi, împreună cu ea, pe întreaga omenire, să se bucure.
Dacă la Dumnezeu ajungem printr-un anume mod de viaţă şi nu printr-un anume fel de a gândi, cum ne asigură filozoful şi teologul grec Christos Yannaras, atunci e de dorit ca acest mod de viaţă să fie cel al bucuriei!

     Să începem încă de aici şi de acum să ne bucurăm, ciocnind un pahar de vin spre slava Celui ce toate cu înţelepciune le-a făcut (2) şi să primim în suflete, cu emoţia ucenicilor de acum două mii de ani, cuvintele lui Iisus consemnate de Sf. Evanghelist Ioan(3): Acestea vi le-am spus, ca bucuria Mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină."
Data
27 oct. 2010 – Miercuri
___________________
1 Galateni 5, 22-23
2 Ps. 103, 25
3 Ioan 15, 11
a Eparhia de Sourozh' este o eparhie a Patriarhiei Moscovei din Regatul Unit. A fost fondată în 1962 de Mitropolitul Anthony (Bloom) de Sourozh şi îşi are numele de la o dioceză veche din Crimeea care nu mai avea episcop. Sfântul patron al acesteia este Ştefan de Sourozh. Episcopul actual este Elisey (Ganaba) de Sourozh. Episcop vicar este Arhiepiscopul Anatolie de Kerci. Eparhia nu include bisericile stavropegice ale Patriarhiei Moscovei din Dublin şi Manchester.


Mulţumesc!

3 dec. 2010

Teatrul Muzical "Nae Leonard" - program

Smbătă, 4.12.2010 , ora 17.00
  • Concert-daruri muzicale de Crăciun
Duminică 5.12.2010, ora 16.00
  • Pierduţi în dragoste (spectacol de revistă)

Portugheza şi româna, limbi romanice

Prietena mea,Viorica, aflată în Anglia, îmi trimite un email, povestindu-mi că un diplomat portughez i-a spus un enunţ în limba portugheză, ea fiind foarte surprinsă de asemănarea cu limba română. Respectivul portughez a auzit enunţul în limba română în Republica Moldova şi a fost şi el surprins de asemănare, mai ales că în pronunţia portugheză seamănă foarte bine cu pronunţia plină de regionalisme fonetice din Moldova.
Să vezi ce coincidenţă: 
"Nesta casa com um litro de vinho e um kilo de carne de vaca não se more de fome où de sede. = "În această casă,  cu un litru de vin şi un kil de carne de vacă nu se moare de foame sau de sete.

1 dec. 2010

Sticluţa

     "Se povesteşte că o femeie era foarte bolnavă şi avea nevoie urgentă de un medicament. Era departe de orice farmacie şi era iarnă. Farmacia cea mai apropiată era în satul vecin, la câţiva kilometri buni de mers. Biata femeie avea o fetiţă de 8-9 ani şi nu avea altă soluţie decât s-o trimită pe fetiţă să meargă până la farmacie să-i cumpere picăturile de care avea urgentă nevoie. Fetiţa ascultătoare, se porni la drum, cu teamă şi nădejde că-i va fi mamei sale de folos. Ajunse după vreo două ceasuri la farmacist; acesta, care ştia de boala femeii, îi dădu fetiţei leacul trebuincios, o sticluţă cu picături. Fetiţa o luă şi plecă în fugă.
     După câteva clipe, farmacistul, bătrân şi cu vederea slăbită, se uită mai atent în locul de pe poliţă, de unde luase sticluţa. Constată cu groază că în loc să-i dea medicamentul pentru boala de inimă a femeii, îi dăduse o sticluţă cu otravă. Pe fetiţă n-o mai putea ajunge, căci plecase de vreo jumătate de oră şi era mult mai sprintenă decât el.
     Disperat, farmacistul căzu în genunchi şi se rugă. Ceru din toată inima doar un singur lucru: "Doamne, fă o minune! Să nu ajungă fetiţa acasă să-şi otrăvească mama!" Cererea lui era dreapta şi atât de puternică. Şiroaie de lacrimi îi brăzdau faţa-mbătrânită. Încă aflându-se în rugăciune, deodată auzi zgomot pe-afară şi uşa deschizandu-se şi o văzu pe fetiţă intrând în farmacie: "Domnule, mi s-a întâmplat o nenorocire: alergând, am căzut şi-am spart sticla, imi pare foarte rău, dar vă rog din tot sufletul să-mi daţii alta şi o să vă aduc mâine banii pe ea. Altfel, mama va muri!” Fetiţa plângea în hohote, zdrobită de părere de rău. Farmacistul, în schimb, începu să plângă în hohote, de bucurie şi emoţie. Îi mulţumi din toată puterea sa lui Dumnezeu. Era în afară de orice îndoială că Dumnezeu îi răspunsese la rugăciunea lui. Nimeni altul nu ştia de sticluţa cu otravă ce i-o dăduse din greşeală fetiţei. Aşa lucrează Dumnezeu mereu: când nimeni nu ne mai poate salva, când nimeni nu ne mai poate sări în ajutor, pentru că nimeni nu vede pericolul în care ne aflăm, atunci vine El şi, cu iubirea Sa de oameni, ne oferă salvarea!"
(de la Ştefan, prietenul din Cluj)

A venit iarna!

În acest an, în Galaţi, se pare că iarna calendaristică a venit odată cu prima zăpadă.  Nu a fost reprezentativă din punct de vedere cantitativ dar destul de surprinzătoare având în vedere că seara tarziu nu era nins deloc iar dimineaţă era aşezat un strat de zăpadă. Fluctuaţiile de temperatură au determinat formarea bălţilor, a noroiului, iar apoi formarea oglinzii de gheaţă de pe străzi ce e periculoasă atât pentru oscioarele noastre cât şi pentru mijloacele de transport. Nu-mi place vremea aceasta. 
Pe lângă neplăcerea legată de frig, bălţi, noroi, gheaţă, mai trebuie să o şi păzesc pe Maria, care vrea neapărat să mănânce zăpadă. Iar zăpada de acum numai curată nu-i...



La mulţi ani, România!

La 1 Decembrie 1918 a avut loc Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia. Atunci s-au reunit peste 1228 delegaţi aleşi şi peste 100 000 omeni veniţi din toate colţurile Transilvaniei pentru a sprijini hotărârea de unire cu patria-mamă. Unirea într-un singur stat a tuturor românilor, aspiraţie de secole a românilor,  s-a realizat ca expesie a voinţei populare într-un context istoric favorabil.
Rezoluţia Adunării Naţionale de la Alba Iulia, de la 18 noiembrie/1 decembrie 1918
"I. Adunarea naţională a tuturor românilor din Transilvania, Banat si Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia, în 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.
II. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei, aleasă pe baza votului universal.
III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului stat român Adunarea Naţională proclamă următoarele:
1. Deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare.
Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul sau şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării, în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egala îndreptăţire şi deplina libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate terenurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani, la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presa, asociere şi întrunire, libera propaganda a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală.
Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fiel comisurile în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate(arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o poate munci el cu familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare este pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimii industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantaje care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din apus.
IV. Adunarea Naţională dă expresie voinţei sale ca, congresul de pace să înfăptuiască comunitatea natiunilor libere în aşa chip ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici deopotrivă, iar în viitor să se elimine razboiul ca mijloc pentru reglementarea raporturilor internaţionale.
V. Românii adunaţi în această adunare naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul monahiei austro-ungare şi uniţi cu patria-mamă, România.
VI. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aci în monahia austro-ungară, anume naţiunile: ceho-slovacă, austro-germană, jugoslavă, polonă şi ruteană, şi hotărăşte ca acest salut să se aducă la cunostinţă tuturor acelor naţiuni.
VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru, murind pentru libertatea şi unitatea Natiunii Române.
VIII. Adunarea Naţională dă expresie multumirii şi admiratiunii sale tuturor puterilor aliate, care, prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război, au scăpat civilizaţiunea din ghearele barbariei.IX. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunii române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptătirea să reprezinte Natiunea Română, oricând şi pretutindeni, faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispozitiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii."

29 nov. 2010

Teatrul Dramatic "Fani Tardini"- Program

Săptămâna 29.11- 4.12.2010

Joi, 2.12.2010, ora 19.00
  • Cinci dimensiuni feminine, dupa Eugene Ionesco
Un spectacol de Tamara Constantinescu
Maestru sunet: Melu Panaitescu
Maestru lumini: Marian Tarazi

Vineri 3.12.2010, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini"

Regia: Cristian Gheorghe
Distribuţia: Aureliu Bâtcă, Grig Dristaru, Lucian Pînzaru, Ana Maria Ciucanu, Carmen Albu, Oana Preda Gheorghe, Elena Negoiţă, Carmen Frunză, Marian Tănase.

Fructe de platan

În Grădina Botanică, Maria a descoperit nişte "castane" ciudate("siudate"), fără ţepii aceia tari pe care îi ştia ea. Ne uitam cu atenţie la copacul cu pricina şi aflăm că este un platan. Platanus Occidentalis – Platan american ce are ca areal natural: America de est şi  Mexicul.
Acest arbore ce atinge înălţimea de 40 m, cu trunchiul scurt, puternic, cu grosimea la bază uneori de până la 3m diametru are o scoarţă care se exfoliază în plăci mari, cenuşii – gălbui, trunchiul rămânând, în cea mai mare parte, neted, în timp ce coroana o are largă, cu ramuri groase, uneori la arborii izolaţi atingând dimensiuni impresionante. Frunzele platanului sunt mari, de 12-25 cm lungime, palmat-lobate, cu 3-5 lobi dinţaţi. Ceea ce are Maria în mână este un fruct de platan;  platanul având fructele de formă globuloasă, cu aspect ţepos atârnând câte 2-6 pe pedunculii lungi (8-15 cm ), fără peri.

Sfârşit de Noiembrie

Noiembrie - Înserare pe malul Dunării- faleza superioară
 Copacii desfrunziţi ai Grădinii Botanice, Galaţi
Măriuta vrăbiuţa - da-i cam tremura sub genunchi, crenguţa . Nu, nu au căzut toate frunzele pentru că ar fi scuturat Maria cu atât de mare putere, copacul; mai degrabă aş spune că acel copac a "zdruncinat-o" pe Maria.

"E vremea rozelor ce mor,
Mor în grădini, şi mor şi-n mine
Ş-au fost atât de viaţă pline,
Şi azi se sting aşa uşor.

În tot, se simte un fior,
O jale e în orişicine.
E vremea rozelor ce mor
Mor în grădini, şi mor şi-n mine.

Pe sub amurgu-ntristător,
Curg vălmăşaguri de suspine,
Şi-n marea noapte care vine,
Duioase-şi pleacă fruntea lor...
E vremea rozelor ce mor."
(Alexandru Macedonski, Rondelul rozelor ce mor)

28 nov. 2010

Motanul încălţat

     La Teatrul de Papuşi “Gulliver “ din Galaţi se joacă “Motanul încălţat” de Charles Perrault într-o adaptare de Stelian Stanciu.
     Teatrul “Gulliver” îşi susţine spectacolele în sălile Teatrului Dramatic “Fani Tardini", aşa că azi dimineaţă, la ora 10.30, ne aflam la Dramatic, Dana şi Maria aşteptând să-l vadă pe Motanul încălţat.

     "S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul, mijlociului, iar motanul, mezinului.  „Ce folos de la un motan?” gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame. „Nu fi trist, stăpâne!” îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. „Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!”

     Nu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica lui la plimbare cu trăsura. Aşa că motanul alergă înainte caleştii şi le strigă ţăranilor care strângeau fânul: „Dacă vă întreabă regele ale cui sunt câmpurile acestea mănoase, să-i spuneţi că sunt ale marchizului de Carabas. Altfel vă paşte ştreangul! Aţi înţeles?!”
La auzul vorbelor motanului, ţăranii se speriară straşnic. Astfel că atunci când se apropie trăsura regelui, aceştia făcură întocmai cum le poruncise motanul încălţat.
     -Ale cui sunt câmpurile acestea? – întrebă împăratul.
     -Ale marchizului de Carabas! răspunseră-n cor ţăranii.
     -Marchizul ăsta pare a fi un gospodar foarte bun, îi spuse atunci regele fiicei sale.


     Apoi, motanul îi porunci stăpânului să se scalde în râu când or trece pe acolo regele şi prinţesa.
Zis şi făcut! Feciorul de morar îşi ascultă motanul. Şi atunci când trăsura regelui se apropie de dânşii, se dezbrăcă şi intră în apă. Iar motanul, care îi ascunse repede hainele, începu numaidecât să strige, cât îl ţineau puterile: „Ajutor! Marchizul de Carabas a fost jefuit! Hoţii i-au furat îmbrăcămintea!”
Auzind aşa o grozăvie, regele dădu de îndată poruncă slugilor să-l ajute pe marchiz. Acesta fu scos din apă şi i se dădu cel mai frumos costum regal. În hainele acelea dichisite, marchizul arăta şi mai frumos decât fusese.

Aşa că prinţesa se îndrăgosti de el de îndată, iar regele îl invită să facă împreună o plimbare cu trăsura lui.
Între timp, motanul cel isteţ plecă să i se închine unui căpcăun bogat, care era stăpânul de drept al câmpurilor mănoase pe lângă care trecuseră cu toţii. Căpcăunul locuia într-un castel măreţ, dar nespus de întunecat, undeva la poalele unor dealuri.



     De îndată ce intră-n castel, motanul făcu o reverenţă şi-i spuse căpcăunului:
     - N-am putut trece pe lângă frumuseţea asta de castel fără să nu fac o vizită măriei-voastre. Mai cu seamă că am auzit că vă puteţi transforma în orice fel de animal. E adevărat? se prefăcu neştiutor motanul.
     - Este adevărat! se grozăvi căpcăunul. Numeşte numai animalul şi voi intra pe dată-n pielea lui!
     - Aş vrea să vă transformaţi într-un leu fioros, dacă se poate, îi ceru motanul încălţat.
     Căpcăunul prinse a râde înspăimântător, apoi se transformă într-un leu falnic. Motanul se sperie foarte tare când leul începu să ragă, dar se strădui să n-o arate. Şi atunci când căpcăunul reveni la înfăţişarea lui obişnuită, îi spuse:
     - Mă plec smerit înaintea măriei-voastre! Aşa o măiestrie n-am mai pomenit!
     - Hă, hă!... Şi încă n-ai văzut nimic, se grozăvi şi mai abitir căpcăunul.
     - Mă întreb însă dacă înălţimea voastră poate să se preschimbe şi într-un animal mic şi nevinovat. De exemplu, într-un şoricel, zise, mieros, motanul. Dar poate că asta vă este mult prea greu...
     - Mie?! zbieră căpcăunul. Eu pot să mă transform în orice. Priveşte numai şi învaţă!
Însă, de îndată ce căpcăunul se preschimbă într-un şoricel, motanul nu mai stătu nicio clipă pe gânduri: sări pe el şi-l înghiţi dintr-o singură suflare.
     Iar atunci când caleaşca împăratului poposi la poarta castelului, motanul încălţat le ieşi în întâmpinare.
     - Bine aţi venit maiestate în castelul marchizului de Carabas!
     Apoi, spre uimirea tuturor, mai cu seamă a feciorului de morar, motanul încălţat îi pofti înăuntru, unde-i aştepta o masă îmbelşugată, aranjată după toate regulile artei.
Regele fu nespus de plăcut impresionat de bogăţia şi gusturile desăvârşite ale marchizului de Carabas, aşa că-i zise:
     - Dragă marchize, n-ai vrea să te însori cu fiica mea? Nu cred că ea ar avea ceva împotrivă...
     Privind-o pe prinţesă cum îi zâmbea galeş, marchizul de Carabas încuviinţă pe dată, nevenindu-i să creadă ce noroc dăduse peste dânsul.
     La puţină vreme, tinerii făcură o nuntă mare, care ţinu trei zile şi trei nopţi încheiate. Eu doar am auzit de ea, şi-mi pare tare rău că n-am fost şi eu pe acolo, fiindcă am auzit că s-au servit numai mâncăruri alese şi băuturi fine.
     Şi uite aşa se făcu că ajunse feciorul de morar ginerele regelui şi mare sfetnic al luminăţiei sale..."
   
50 de minute foarte plăcute pentru copii. Preţul este mai mult decât accesibil: 5 lei pentru copii şi 6 lei pentru adultul însoţitor(şi el un copil puţin mai mare, fie vorba între noi).

26 nov. 2010

17 Again

“17 Again”(2009) pare a fi un film pentru adolescenţi, cu eroi jucaţi de ultima generaţie de actori de pe Disney Channel.
Întoarcerea la 17 ani a eroului este un pretext pentru o comedie romantică. Este vorba nu de o întoarcere în timp a trupului într-o altă perioada ci de faptul ca un matur de în jur de 37 de ani se trezeşte brusc în trupul său de la 17 ani.
În adolescenţă, Mike O’Donell (Zac Efron) fusese vedeta liceului său, liderul echipei de baschet, iubitul celei mai frumoase fete din şcoală. Exact la începutul meciului care-i putea schimba viaţa prin selectarea sa pentru o bursă la facultate află că iubita sa era însărcinat şi decide să renunţe la traseul hotărât. După căsătorie însă, începe sa-i reproşeze soţiei sale faptul că viaţa sa putea fi alta dacă nu s-ar fi căsătorit în acel moment, dacă ar fi făcut o altă alegere. La 37 de ani, Mike(Matthew Perry) se vede nevoit să locuiască la prietenul său din copilărie, Ned, pentru că soţia sa, sătulă de reproşurile repetate ani la rând, a intentat procesul de divorţ.
Văzîndu-se în trupul de la 17 ani şi cu mintea de la 37(dorinţa multor oameni), Mike are de ales dacă îşi salvează cariera sportivă sau căsnicia. După o serie de evenimente în care-şi ajută fiul şi fiica, acum colegi de liceu, conştientizează că nu doreşte să-si schimbe destinul, că nu ar fi făcut o altă alegere deoarece avea ceea ce-şi dorea: o soţie care-l iubea şi doi copii la o vîrstă critică, adolescenţa, care aveau nevoie de ajutorul său.
Film uşor de digerat, chiar nu necesită efort intelectual, deci ar fi bun pentru relaxare. Nu este o comedie extraordinară; am râs, e adevărat, de vreo câteva ori. Îmi pare rău că Matthew Perry nu a avut un rol mai important, de fapt, un rol de durată. Clar e că între Matthew Perry şi Zac Efron l-aş prefera, oricând, pe primul.

Bacalaureat 2011- Proba A - Evaluarea competenţelor lingvistice de comunicare orală în limba română

MECTS, prin Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare, a precizat care este structura probei A din cadrul examenului de bacalaureat 2011; a făcut publică grila descriptorilor competenţei de comunicare orală în limba română, propunând şi două modele de subiecte.


Structura probei
Subiectul de examen conţine un text suport cu următoarele caracteristici:
- acoperă o gamă cât mai variată de tipuri de texte care să stimuleze interesul pentru lectură;
- are un caracter autentic, posibil a fi întâlnit în viaţa de zi cu zi;
- constituie un decupaj semnificativ şi de sine stătător, de 160-230 de cuvinte (cu o marjă de 5-10%, reprezentând intervalul necesar înţelegerii mesajului textului), suficient pentru îndeplinirea cerinţelor de evaluare formulate;
- se înscrie în reperele precizate de programa de examen şi de curriculumul naţional;
- este text literar sau nonliterar, “la prima vedere”.
Textul suport este însoţit de itemi semiobiectivi de tip întrebare structurată, cu referire atât la situaţia de comunicare, cât şi la tema/ mesajul textului dat.

MODEL - 1


     Conformarea faţă de un model elaborat de o cultură nu se rezumă la înveşmântarea formelor umane, ci împrumută şi aspectul unor intervenţii directe. Tatuajele sau inciziile, alungirile craniului sau modificările danturii, machiajele ceremoniale si mutilările religioase, tunsorile sau coafurile cu semnificaţii riguroase sunt numai câteva dintre modalităţile de a acţiona asupra corpului cu scopul de a-l remodela. Aceste intervenţii nu sunt motivate numai de o estetică corporală consacrată de tradiţiile locale. În toate civilizaţiile, corpul este considerat suport al forţei vitale, al sufletului, şi devine, din această cauză, obiectul unor interpretări mitice. Tehnicile de „prefacere” a aspectului vizibil al persoanei au, de cele mai multe ori, menirea de a corecta
formele, de a le oferi semnificaţiile profunde precizate de mit. Mărcile corporale, cu funcţii magice sau religioase, nu au numai rostul de a proteja, de a ne neutraliza orice acţiune malefică orientată împotriva persoanei, ci constituie adevărate sisteme de semne care compun aproape un limbaj. Ca orice limbaj, nici acesta nu are sens decât în interiorul convenţiilor care l-au fixat si l-au admis.
                                                               (Silviu Angelescu, Portretul literar)

[Citeste cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Cărui stil funcţional îi aparţine textul de mai sus? Motivează-ţi răspunsul.
c. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
2.Care este opinia ta despre impactul modelului asupra unei culturi? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

MODEL – 2

- Citiţi mult?
- Câteodată mai mult, câteodată mai puţin.
- Dar, aşa în mijlociu...
- Hm! Cam opt, nouă ore pe zi.
- Opt, nouă ore pe zi?
- Da.
     Fata îl privi uimită, ca pe un lucru rar. Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că sunt oameni care citesc până la zece ore pe fiecare zi. Credea că povestile astea nu se petrec decât prin romane. Era, de altfel, o observatoare foarte slabă si niciodată nu şi-ar fi putut da seama ce se petrece în afară de mediul ei. Băiatul plecă ochii în jos, înroşindu-se până în rădăcina urechilor. Apoi, ca să se dezvinovăţească:
- Bine, dar nu citesc întruna. Mai scriu, mai lucrez la entomologie*, mai traduc... Apoi, am
colecţie de pietre, ierbar... mă ocup şi cu chimia.
     Vorbea repede, neluându-şi ochii din vârful sandalelor, ca şi cum s-ar fi lepădat de o greşeală făptuită în neştiinţă.
     Fata îl privea mereu, lunecându-şi ochii pe faţa arsă de soare şi pătată cu coşi stârpiţi de nerăbdarea aceea necăjită caracteristică adolescenţilor, care din orişice neam şi-ar trage viaţa şi în orisice mediu şi-ar trăi zilele, în fundul sufletelor lor, doresc întotdeauna să placă.
                                              (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

*Entomologie – s.f. Ramură a zoologiei care se ocupă cu studiul insectelor

[Citeste cu voce tare textul.]
1. Formulează răspunsuri la întrebările de mai jos, referitoare la situaţia de comunicare din textul dat:
a. Cine ar putea fi receptorul textului dat, având în vedere scopul comunicării?
b. Ce elemente de conţinut importante (idei, argumente, fapte, opinii) identifici în textul dat?
c. Ce tip de text este acesta (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ)? Argumentează-ţi răspunsul.
2. Care este opinia ta despre rolul lecturii în viaţa unui adolescent? Susţine, cu argumente, opinia prezentată.

25 nov. 2010

Examenul naţional de bacalaureat 2011 - Proba E. a) Proba scrisă la Limba şi literatura română

Structura probei scrise la disciplina Limba şi literatura română
Proba scrisă este alcătuită din trei subiecte:
1. Subiectul I are ca suport un text literar studiat/ la prima vedere care aparţine unuia dintre genurile: liric, epic, dramatic. Tipuri de itemi: semiobiectivi cu răspuns scurt şi cu răspuns elaborat.
2. Subiectul al II-lea, constând în elaborarea unui text argumentativ, are ca suport un text de tip aforistic. Subiectul constă într-un item subiectiv de tip eseu liber.
3. Subiectul al III-lea, constând în elaborarea unui eseu structurat, vizează aspecte de analiză tematică, structurală, stilistică, a operelor studiate ce aparţin autorilor canonici/ speciilor literare menţionate în programa de bacalaureat.

MODEL (oferit de Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare)
SUBIECTUL I (30 de puncte)
Se dă următorul text:
“Ea m-a privit tot timpul cu atenţie şi pe urmă mi-a spus că prinţul Andrei*, rece si ironic în aparenţă, sensibil şi chiar sentimental în realitate, seamănă cu mine. Apoi:
― Scumpul meu mentor (întâia oară îmi spunea acest cuvânt), prinţul e gelos pe Anatol? Mata pricepi mai bine lucrurile astea.
― Cred că nu.
― Mie mi s-a părut că-i gelos, cu toate că n-are motiv. […]
… Semăn cu prinţul Andrei? Nu ştiu. i pentru ce mi-a spus-o? Ca un argument ca să-mi placă prinţul, ori ca motiv pentru care prinţul îi place ei? Oricum, nu-mi convine să împart simpatiile ei cu nimeni, nici chiar cu un alter ego al meu! Şi nici chiar cu mine insumi… Nu vreau să ţină la calităţile mele, ci, fără nici un discernămant, la mine! Te iubesc pentru că eşti bun; Te iubesc fiindcă eşti inteligent; Te iubesc fiindcă eşti frumos: Te iubesc fiindcă înseamnă că Te este iubit nu pentru el, ci condiţionat, din anumite cauze. O iubire provocată de cauze conştiente, de calităţi pentru care dicţionarul are cuvinte, de însuşiri externe; o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire. Şi apoi bun, inteligent, frumos poate fi si unul si altul, dar Te sunt numai eu…Şi, totuşi, ştiu că nu vreau nimic de la ea, că nu urmăresc nimic, că nu trebuie să urmăresc. Că nu se poate…”
Garabet Ibrăileanu, Adela)
*Prinţul Andrei – unul dintre personajele romanului Război şi pace, scris de Lev Tolstoi

Scrie, pe foaia de examen, răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe:
1. Numeşte câte un antonim pentru sensul din text al cuvintelor: simpatiile, calităţile. 2 puncte
2. Explică rolul virgulelor în secvenţa: Şi, totuşi, ştiu că nu vreau nimic de la ea […]. 2 puncte
3. Construieşte un enunţ în care să foloseşti o locuţiune/ expresie care să conţină verbul a spune. 2 puncte
4. Precizează perspectiva narativă în fragmentul citat. 4 puncte
5. Transcrie două structuri din textul dat, în care să existe cuvantul „Te” cu valori morfologice diferite. 4 puncte
6. Notează, din text, două cuvinte/ grupuri de cuvinte care reprezintă mărci ale subiectivităţii.
4 puncte
7. Prezintă rolul interogaţiilor retorice în fragmentul dat. 4 puncte
8. Comentează, în 6-10 randuri, următoarea secvenţă din textul dat: o iubire acordată ca un premiu pentru calităţi estetice, morale si intelectuale, o iubire pe care o poţi justifica nu este iubire. 4 puncte
9. Menţionează două trăsături ale textului epic prezente în fragmentul dat. 4 puncte

SUBIECTUL al II-lea (30 de puncte)
Scrie un text de tip argumentativ de 15 – 30 de rânduri despre iubire, pornind de la ideile sugerate
de afirmaţia lui Nichita Stănescu:
Suntem ceea ce iubim.

Atenţie! În elaborarea textului de tip argumentativ, trebuie:
- să respecţi construcţia discursului de tip argumentativ: structurarea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri -6 puncte
- să ai conţinutul si structura adecvate argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei, enunţarea si dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente- 18 puncte
- să respecţi normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie si de punctuaţie) si limita de spaţiu indicată -6 puncte

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)
Redactează un eseu de 2 – 3 pagini, în care să prezinţi viziunea despre lume reflectată întru-una din nuvelele studiate, din creaţia lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, I.L. Caragiale sau Ioan Slavici. În elaborarea eseului, vei avea în vedere următoarele repere:
- evidenţierea a două caracteristici ale nuvelei regăsite în textul pentru care ai optat;
- prezentarea, prin referire la nuvela studiată, a trei elemente de structură ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje (de exemplu: acţiune, conflict, relaţii temporale si spaţiale, construcţia subiectului, particularităţi ale compoziţiei, construcţia personajului, modalităţi de caracterizare etc.);
- ilustrarea relaţiilor dintre două personaje, prin care se evidenţiază viziunea despre lume în nuvela studiată;
- susţinerea unui punct de vedere personal despre modul în care se reflectă în text viziunea despre lume a autorului/ a unuia dintre personajele pentru care ai optat.

Notă! Ordinea integrării reperelor în cuprinsul eseului este la alegere.
Pentru conţinutul eseului vei primi 16 puncte (cate 4 puncte pentru fiecare cerinţă/ reper); pentru
redactarea eseului vei primi 14 puncte (organizarea ideilor în scris – 3 puncte; abilităţi de analiză
si de argumentare – 3 puncte; utilizarea limbii literare – 2 puncte; ortografia – 2 puncte; punctuaţia
– 2 puncte; asezarea în pagină, lizibilitatea – 1 punct, încadrarea în limita maximă de spaţiu indicată – 1 punct).
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini si să dezvolte subiectul propus.

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

SUBIECTUL I (30 de puncte)
1. cate 1 punct pentru numirea oricăror antonime pentru sensul din text al cuvintelor date (de exemplu, simpatiile – antipatiile, calităţile – defectele) 2x1p=2 puncte
2. explicarea rolului virgulelor în secvenţa dată 2 puncte
3. construirea oricărui enunţ în care se foloseste locuţiunea/ expresia care conţine verbul a spune 2 puncte
4. precizarea perspectivei narative in fragmentul citat (perspectiva subiectivă) 4 puncte
5. transcrierea a două valori morfologice diferite ale cuvantului „Te” (de exemplu, Te iubesc fiindcă eşti frumos; Te sunt numai eu…) 2x2p=4 puncte
6. cate 2 puncte pentru notarea, din text, a oricăror două cuvinte/ grupuri de cuvinte care reprezintă mărci ale subiectivităţii (de exemplu, nu-mi convine să împart...; Scumpul meu mentor) 2x2p=4 puncte
7. prezentarea rolului interogaţiilor retorice in fragmentul dat 4 puncte
8. - comentarea secvenţei date (comentare: adecvată si nuanţată – 3 p.; parţial adecvată 1 p.) 3 puncte
- respectarea limitei de spaţiu indicate 1 punct
9. cate 2 puncte pentru menţionarea oricăror două trăsături ale textului epic prezente în fragmentul dat (de exemplu, prezenţa personajelor; existenţa naraţiunii, dialogului sau a monologului ca moduri de expunere) 2x2p=4 puncte

SUBIECTUL al II - lea (30 de puncte)
- construcţia discursului de tip argumentativ:
- structurarea ideilor în scris: text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente –ipoteza, enunţarea si susţinerea argumentelor, concluzia (structurare: adecvată - 3 p./ parţial adecvată - 1 p.) 3 puncte
- utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri – de exemplu, verbe de opinie, adverbe/ locutiuni adverbiale de mod folosite ca indici ai subiectivităţii evaluative, conjuncţii/ locuţiuni conjuncţionale cu rol argumentativ, utilizate pentru exprimarea raporturilor de tip cauzal, consecutiv final, concluziv etc., conectori argumentativi (utilizare adecvată - 3 p./
parţial adecvată - 1 p.) 3 puncte
- conţinutul si structura argumentării:
- formularea ipotezei 3 puncte
- cate 3 puncte pentru enunţarea oricăror două argumente [pro si/ sau contra] adecvate ipotezei 2x3p=6 puncte
- cate 3 puncte pentru dezvoltarea corespunzătoare a fiecăruia dintre argumentele enunţate
2x3p=6 puncte
- formularea unei concluzii pertinente 3 puncte
- respectarea normelor limbii literare si a limitei de spaţiu indicate:
- registrul stilistic adecvat cerinţei 1 punct
- respectarea normelor de exprimare (0-1 greşeli din punct de vedere lexical sau morfosintactic – 2 p.;
2 greşeli – 1 p.; 3 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte
- respectarea normelor de ortografie si de punctuaţie (0-1 greşeli din punct de vedere ortografic si de punctuaţie – 2 p.; 2 greşeli – 1 p.; 3 sau mai multe greşeli – 0 p.) 2 puncte
- respectarea limitei de spaţiu indicate 1 punct

SUBIECTUL al III - lea (30 de puncte)
Conţinut – 16 puncte
- cate 2 puncte pentru evidenţierea oricăror două caracteristici ale nuvelei regăsite în textul pentru care candidatul a optat 2x2p=4 puncte
- precizarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personajele nuvelei pentru care candidatul a optat 1 punct
- cate 1 punct pentru prezentarea oricăror trei elemente ale textului narativ, semnificative pentru ilustrarea viziunii despre lume a autorului/ a unuia dintre personaje, prin referire la nuvela pentru
care candidatul a optat 3x1p=3 puncte
- ilustrarea relaţiilor dintre oricare două personaje, prin care se evidenţiază viziunea despre lume în
nuvela pentru care candidatul a optat (ilustrare: detaliată si nuanţată: 4 p.; schematică, fără evidenţierea viziunii despre lume – 1 p.) 4 puncte
- formularea unui punct de vedere personal în concordanţă cu cerinţa 2 puncte
- susţinerea punctului de vedere formulat 2 puncte
Redactare – 14 puncte
- organizarea ideilor în scris (text clar organizat, coerent, cu echilibru între cele trei componente –
introducere, cuprins si încheiere, iar construcţia paragrafelor subliniază ideile; succesiunea logică a
ideilor - 3 p.; părţile componente ale textului pot fi recunoscute, dar nu există echilibru între ele, iar
ideile sunt, în general, evidenţiate prin paragrafe - 2 p.; plan vag de structurare a textului, iar trecerea de la o idee la alta nu este evidenţiată - 1 p.) 3 puncte
- abilităţi de analiză si de argumentare (relaţia adecvată idee-argument, utilizarea de argumente
convingătoare, formularea de judecăţi de valoare - 3 p.; analizarea ideilor prezentate cu unele elemente de interpretare - 2 p.; afirmaţii nesusţinute prin argumente, prezentarea de idei irelevante, schematism - 1 p.) 3 puncte
- utilizarea limbii literare (stil si vocabular adecvate conţinutului eseului, claritate a enunţului,
varietate a lexicului, sintaxă adecvată - 2 p.; vocabular restrâns, monoton - 1 p.) 2 puncte
- ortografia (0-1 erori - 2 p.; 2 erori - 1 p.; 3 sau mai multe erori - 0 p.); 2 puncte
- punctuaţia (0-1 erori - 2 p.; 2 erori 1 p.; 3 sau mai multe erori - 0 p.); 2 puncte
- asezarea corectă a textului în pagină, lizibilitatea 1 punct
- încadrarea în limita maximă de spaţiu indicată 1 punct

Teatrul Dramatic "Fani Tardini"- program

Joi, 25 noiembrie, ora 19.00

  • Recital Tudor Gheorghe     (Pret bilet: 60 lei)
Vineri, 26 noiembrie, ora 19.00
Regia: Cătălin Vasiliu
Distribuţia: Liliana Lupan, Corina Căpăţână, Stelian Stancu, Gabriel Constantinescu, Ciprian Braşoveanu, Dan Căpăţână.

Sâmbătă, 27 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini":
  • Spectacol cu Doru Octavian Dumitru (Pret bilet:40 lei)

Duminică, 28 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini"

Regia: Cristian Gheorghe
Distribuţia: Aureliu Bâtcă, Grig Dristaru, Lucian Pînzaru, Ana Maria Ciucanu, Carmen Albu, Oana Preda Gheorghe, Elena Negoiţă, Carmen Frunză, Marian Tănase.

Luni, 29 noiembrie, ora 12.30

  • Cutia Pandorei de Katalin Thuróczy
Regia: Eugen Făt
Distribuţia: Ioana Citta Baciu, Petrică Păpuşă, Cristian Gheorghe.

Teatrul Muzical "Nae Leonard"- program

Vineri 26 noiembrie ora 17.00 în sala teatrului

  • Primii paşi în muzică (concert simfonic educativ) - Un săniuş muzical
Dirijor: Michael Beck
“Odată cu apropierea sărbătorilor de iarnă, Teatrul Muzical va oferă un concert cu lucrări muzicale ce anticipează mirajul Craciunului. Primii fulgi de nea se vor transforma în note muzicale ce se vor aşterne într-o melodie de o frumuseţe deosebită. Vă aşteptăm cu drag, în sala Teatrului Muzical în acordurile colindelor de altădată şi pentru o iniţiere muzicală deosebită.”
Preţ bilet: 10,6 lei şi 5,3 lei.

Sâmbătă 27 noiembrie ora 17.00 în sala teatrului

  • Rigoletto de Giuseppe Verdi (după piesa “ Regele petrece” de Victor Hugo )
Operă în patru acte, spectacol în limba italiană supratitrat în limba româna, live
Distribuţia: (Ducele de Mantua)ADRIAN IONESCU, (Ceprano)DUMITRU BARBU, (Gilda)LAURA DUMITRU, (Sparafuccile)IULIAN SANDU, (Rigoletto)MIHAI FRUNZA, (Giovanna)VIORICA MARANDICI, (Borsa)FLORIN MARCOVICI, (Contesa Ceprano)EMILIA FRIGIOIU, (Marullo) TEODOR NITA, (Pajul)FLORINA NISTOR, (Monterone)VALENTIN MARELE, (Heraldul)ION MIHALCEA, (Maddalena)EMILIA FRIGIOIU
Cor, orchestră
Dirijor: Gheorghe Stanciu ; Regia artistică:Lucia Cicoara Dragan
"Pe scena Teatrului Muzical revine cel mai celebru bufon al tuturor timpurlor: Rigoletto. La curtea Ducelui de Mantua (cel ce fredoneaza nepăsător şi fermecător celebra ,,La donna e mobile"), se ţese o poveste tragică de iubire şi trădare, de patimă şi răzbunare.Giuseppe Verdi se află aici în cea mai strălucită perioadă a creaţiei sale, cu melodii nemuritoare, arii, duete şi mai ales celebrul quartet din ultimul act, socotit de mulţi, un pisc al creaţiei de operă din toate timpurile. Toate acestea se împletesc într-un spectacol de excepţie."
Preţ bilet: 21,2 lei şi 10,6 lei

Duminică 28 noiembrie ora 17.00 în sala teatrului

  • Seara Românească (spectacol dedicat Serbărilor Galatiului )
Dirijor: Nicolaie Mantu ; Aranjamente Muzicale: Marius Raducanu
"Orchestra de revistă a teatrului muzical. O seară autentic românească. Cu melodii ce ne îndeamnă la joc şi voie bună. "
Preţ bilet: 21,2 lei şi 10,6 lei

M-am nascut de ziua mea...

Si-a trecut si ziua mea...Cu ceva peripetii mai mult sau mai putin placute. Am tinut-o ca-n basme: trei zile si trei nopti.
Vineri seara, oaspeti "surpriza"(problema era ca eu stiam de surpriza asa ca nu am putut fi foarte surprinsa) care mi-au si adus un tort nemaipomenit, dupa cum se vede in imagine:

 Si-o "felie de sectiune" , vorba lu' Lili, autoarea capodoperei culinare.
Dar nu, nu era de ajuns pentru mine, trebuia sa ies eu cumva in evidenta, sa ma fac remarcata ("Dar pe mine...m-ai remarcat?" :) o replica din "Hora iubirilor" de la Dramatic). Evident ca mie nu-mi place sa ies in evidenta dar nu stiu cum se face si cum e vreun eveniment mai deosebit trebuie sa mi se faca rau. Asa ca sambata pe la amiaza cine era la spital, la urgente? Dupa ce George (multumesc!) a incalcat toate regulile de circulatie ... Eu, normal! Pai, ce! Ma pregateam si eu sa mor de ziua mea. M-am nascut de ziua mea, mor de ziua mea. Nu as fi fost asa de originala avand in vedere faptul ca Madalina Manole a ales acest motiv. Si apoi, eu eram abia in ajunul zilei mele de nastere.
Da, m-am nascut pe 21 noiembrie...
Dupa ce am crezut ca mor am aflat ca am avut o cadere severa de calciu, ceea ce medicii numesc criza de spasmofilie. Cautand detalii despre spasmofilie am aflat ca nici macar nu este o boala si ca nu se cunosc exact motivele aparitiei ei...Normal ! mi se intampla lucruri inexplicabile. Totul porneste din capul meu.
Dupa ce am alarmat pe toata lumea imi dau seama ca... asta da surpriza...
Duminica, desi epuizata, ma vad scoasa aproape cu forta din casa, ca doar aveam planuita o iesire. A cazut din programul nostru "Carmen" de Bizet si chiar si asa imi cadea capul pe masa. Povestirile lui Tudorel despre Japonia, Malaezia, China imi induceau asa o stare de...visare(ca sa nu spun somn).
Si, uite asa, a mai trecut o aniversare plina de "surprize".

14 nov. 2010

Teatrul muzical 'Nae Leonard" - program

Săptămâna 15-21.11.2010
Vineri 19 noiembrie ora 17.00 în sala teatrului
  • Studioul tânărului interpret (cu proiecţii muzicale şi nu numai)
Dirijor: Liviu Buiuc
Solişti: Daniel Paicu (clarinet) , Fabian Aftaragaci (corn), Cătălina Cosovanu (corn), Lupu Ştefan (corn), Vlad Iordache (corn)
Prezintă: Georgiana Sava
În program:
Claude Debussy: Rapsodie pentru clarinet şi orchestră
A. Hubler : Concert pentru 4 corni si orchestra
W.A. Mozart – Divertisment în re major KV 136
“Un concert al tinerilor, cu o abordare cu totul originală al materialului muzical, unde sunt introduse proiecţii din filme si nu numai. Muzica clasică capătă un nou sens, fiind interpretata de studenţii şi absolvenţii Universitati de Arte “George Enescu” Iaşi, Facultatea de Interpretare Muzicală. Un concert al interpretării, plin de entuziasmul şi sinceritatea tinereţii. “
Preţ bilet: 10,6 lei şi 5,3 lei.

Duminică 21 noiembrie ora 17.00 în sala teatrului

Carmen, de Georges Bizet (Supratitrat în limba română, live)
Distribuţia: (Carmen)LACRAMIOARA PLATON, (Don Jose)COSMIN MARCOVICI, (Escamillo)FLORIN PETRE, (Michaela)ANA MARIA CRIHANA, (Frasquita)ADINA LAZAR, (Mercedes)ANA CONDREA, (Dancairo)COSTICA TAGA, (Remendado)FLORIN MARCOVICI, (Zuniga)IULIAN SANDU, (Morales)DANIEL NISTOR
Orchestra, corul şi baletul teatrului
Dirijor: Sorin Oancea
Regia artistică : Anca Tabacaru
“Pasiune nebună, răzbunare din dragoste. Eroină excentrică, curajoasă şi nonconformistă, care plăteşte cu viaţa preţul libertăţii sale, Carmen rămâne un personaj-etalon în istoria operei.”
Pret bilet: 21,2 lei si 10,6 lei

TEATRUL DRAMATIC “ FANI TARDINI” - PROGRAM

Săptămâna 15-21.11.2010

Vineri, 19 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini"

Regia: Mircea Cornişteanu
Distribuţia: Svetlana Friptu, Gabriel Constantinescu, Ioana Citta Baciu, Grig Dristaru, Oana Preda Gheorghe, Cristian Gheorghe, Petrică Păpuşă.

Sâmbătă, 20 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini"
  • Cutia Pandorei, de Katalin Thuróczy
Regia: Eugen Făt
Distribuţia: Ioana Citta Baciu, Petrică Păpuşă, Cristian Gheorghe.

Duminică 21 noiembrie, ora 19.00, Sala Mare a Teatrului Dramatic "Fani Tardini"

Regia: George Motoi.
Distribuţia: Vlad Vasiliu, Cristian Gheorghe, Aureliu Bâtcă, Lucian Pînzaru, Cristina Uja, Ciprian Braşoveanu, Grig Dristaru, Dan Căpăţână, Lică Dănilă, Oana Preda Gheorghe, Adina Taschina, Corina Căpăţână, Mariana Caragata, Valentin Dumitru, Mihai Luchiancenco.

Hora iubirilor

Piesa “Hora iubirilor”, în original, "Der Reigen", a fost publicată în anul 1900. Arthur Schnitzler (1862- 1931), autorul piesei, scriitor și dramaturg austriac, a fost considerat cel mai important reprezentant al Modernității vieneze.
Schnitzler a fost catalogat drept pornograf după apariția piesei Reigen, în care zece cupluri, aparținând diverselor pături sociale, sunt puse în scenă dezvăluindu-și impresiile și sentimentele înainte și după actul sexual, piesa debutând și încheindu-se cu o prostituată. Scandalul iscat de această piesă de tatru a primit din partea criticilor o avalanșă de invective profund antisemite. Scrierile lui Schnitzler vor fi calificate mai târziu de Adolf Hitler ca fiind obscenități evreiești.”(wikipedia)
Premiera piesei, la teatrul din Galaţi, a avut loc chiar în luna octombrie a acestui an.
Regia artistică și scenografia îi aparţin lui Geirun Ţino iar din distribuţie fac parte actorii Oana Preda Gheorghe, Ciprian Braşoveanu, Gabriel Constantinescu, Stelian Stancu, Dan Căpăţână şi Vlad Vasiliu.
Urmarind piesa jucată pe scena dramaticului gălăţean realizăm faptul că nu există un subiect în sensul clasic al cuvântului, nu identificăm un conflict evident și modalitatea de rezolvare a acestuia. Se identifică o stare de fapt: viaţa femeii uşoare care se oferă oricui, indiferent de statutul social sau de reala sau aparenta moralitate. Se oferă ispitind bărbaţi de la soldaţi abstinenţi până la aristocraţi cu morgă de intelectuali moralişti. Femeia uşoară care speră în îmbunătăţirea condiţiei sale, însă care cu cât trece timpul mai mult se afundă în mocirla unei societăţi dominate de aparenţe, de norme morale făcute parcă pentru a fi încălcate sub impulsul instinctelor.
Apar și câteva, destul de puţine, elemente comice, eclipsate tragismul dominant; comici sunt, de fapt, cei care apelează la serviciile fetelor, inconştienţi de ridicolul lor.
Din punctul meu de vedere, deşi nu am văzut să fie scris pe vreundeva, piesa ar trebui interzisă celor care au nu au împlinit măcar 16 ani. De ce? Pentru că spectacolul include scene erotice, sexualitate mai mult sau mai puţin exprimată artistic, mai mult sau mai puţin explicit.
Nu o consider una dintre cele mai bune piese jucate la Galaţi de actorii dramaticului; este monotonă, monotonia fiind ruptă de chilotii lăsaţi în vine, de fustele ridicate sau de pantalonii descheiaţi sau chiar lăsaţi în vine. Unele scene (si nu spun asta pentru ca as fi o puritana) mi s-au parut jenante, mai ales că în sală erau și elevi care tot chicoteau de era necesar să stea câţiva plasatori de "straja" ca să menţină liniștea.

11 nov. 2010

Grown ups - ”Oameni mari şi fără minte“

“Grown ups” e un film din 2010, o comedie destul de slabă în ciuda numelor de pe afiş: Adam Sandler, Kevin James, Rob Schneider, David Spade şi Chris Rock; adică este vorba despre cinci recunoscuţi actori de comedie din cinematografia Americană contemporană.
Poate şi înşiruirea aceasta de nume m-a determinat să aleg să urmăresc filmul, aşteptându-mă să râd în lacrimi. Nu prea s-a întâmplat asta, aproape tot scenariul fiind o înlănţuire de glume de tipul stand up comedy.
Problema este că dialogul nu pare real, sunt doar replici mai mult sau mai puţin spumoase, poante inspirate sau nu prea, inteligente sau de-a dreptul glume proaste, titlul, în traducere, ”Oameni mari şi fără minte“ părând-mi-se destul de inspirat. Ce să spun de glumele nesărate cu pârţuri, cu pişatul în lac sau în piscină, cu tâşnitul laptelui de mamă din sân în ochii celor din jur, plesnelile “amicale” peste faţă, scârboasa relaţie a unuia dintre ei cu o mereu excitată babă? Poate-s amuzante pentru unii.
Pretextul filmului este reîntalnirea a cinci fosti colegi într-o echipă de baschet, în copilărie, campioană. La moartea antrenorului, vin toţi cei cinci iar cel mai bogat dintre ei închiriază pentru toate familiile lor, o casă pe marginea lacului, în sânul naturii, prilej de activităţi “distractive” prin care-şi rememorează tineretea.
Este un film cu mult mai slab decât aş fi crezut, cu o distribuţie de la care aveam mai multe pretenţii.

Sfârşit de toamnă

10 nov. 2010

Toamna... în versuri

  •  Toamna , de Dimitrie Anghel
Vara s-a dus...
Palid, şi fără vlagă, moare
Colo-n apus,
Mâhnitul soare...

Pustii sunt toate...
Când vine toamna cu vălu-i alb de brumă,
Holdele-s moarte,
Pădurea-i goală, izvoru-n maluri jalnic sună...

S-a stins farmecul nopţii...
Nu mai răsare luna-n taină...
S-au îmbrăcat natura-ntreagă... cu-a morţii
Neagră haină...

  • Toamnǎ, de Ştefan Octavian-Iosif

Te uită, frunza pică irosită,
Şi vântul geme prohodind departe !
Puţină vreme încă ne desparte
De iarna tristă, prea curând sosită !...

Ca un palat pustiu, cu geamuri sparte,
Pădurea noastră tace părăsită :
Eu singur cânt cu vocea obosită
Şi trec prin încăperile-i deşarte...

S-au dus privighetorile măiestre ;
Pustiu e cuibul blândei turturele...
Ah, unde-i şuierul mierliţei sure !

Pierdut din stolul mândrei lor orchestre,
Ce trist răsună cânturile mele
În liniştea adîncă din pădure...

  • Toamna, de Cincinat Pavelescu

Uite toamna cum se stinge!
Umbra plopilor tresare.
Şi amanţii pe cărare
Plâng sub frunza care ninge!

Slabă, tristă, -ngălbenită,
Între vis şi adevăr ,
Trece toamna despletită
Şi cu frunze moarte-n păr!

Pe când umbra cade multă,
Tu, ce-ţi porţi alături doamna,
Lasă vorba, taci şi-ascultă
Cât de dulce moare toamna!

  • Toamna, de Octavian Goga

Val de brumă argintie
Mi-a împodobit grădina
Firelor de lămâiţă
Li se uscă rădăcina.

Peste creştet de dumbravă
Norii suri îşi poartă plumbul.
Cu podoaba zdrenţuită
Tremură pe câmp porumbul.

Şi cum de la miazănoapte
Vine vântul fără milă,
De pe vârful surii noastre
Smulge-n zbor câte-o şindrilă.

De vifornita păgână
Se-ndoiesc nucii, bătrânii,
Plânge-un pui de ciocârlie
Sus pe cumpăna fântânii.

Îl ascult şi simt subt gene
Cum o lacrimă-mi învie
Ni se-aseamănă povestea,
Pui golaş de ciocârlie.

  •  Atenţi la ravagiile toamnei, de Nicolae Stoian
Motto :
"Plouă, e urât, e toamnă,
pentru noi nimic nu-nseamnă."

Al naibii, toamna vine iar la noi
lălăie ca o galbenă mireasă,
ameninţându-ne cu vânt şi ploi,
dar noi cântăm voioşi şi nu ne pasă.

Ce crede dânsa că ne ameninţă
cu brici de aur frunze retezând ?
O, anotimp fără de referinţă,
nu vei găsi răgaz la noi nicicând.

Poţi tu să-ţi scuturi coafura rară,
să sufli cu puteri de semizeu,
tristeţea neagră nu ne împresoară
oriunde-am fi : la Iaşi sau la Ciceu.

Nu ne-nspăimântă trena mortuară !
cântăm voioşi cu glas mereu fierbinte
o melodie drastică şi clară :
"Adio, pa, bonjur şi ... n-am cuvinte !"

  • Toamnǎ, de Ion Paun- Pincio

Se lasă toamna tristă de parcă-i ce din urmă...
Şi-n galbenă lumină, ca-n jurul unui mort,
Pustiu-i înfloreşte... O, toamnă, tu mă mângâi:
Singurătăţi deşerte şi eu în suflet port.

Din streşinile ude se scurg greoaie picuri:
Să-ntârzie sfârşitu-i, îi plâng la căpătâi...
Iar din frunziş porneşte lin freamăt de aramă,
Ca glasul stâns de clopot şi irosit pe văi.

  • Toamna, de Matilda Cugler-Poni

Frunzele îngălbenite
Cad încetul, obosite,
Cad pe câmpul cel uscat,
Pe pamântul îngheţat.

Frunzuliţele ce pică,
Vântul toamnei le ridică
Şi le ia încetişor
Pe aripa lui în zbor

Şi le duce, le tot duce
Pe morminte fără cruce,
Unde dorm uitaţi, neplânşi
Luptătorii cei învinşi...

Ei, în lupte desperate
Cu dureri nemăsurate,
Singuri chinul şi-au curmat, —
Fără teama de păcat!

Primăvara nu răsare
Nici o frunză, nici o floare
Pe pământul urgisit
Şi de lacrimi nestropit:

Numai toamna mult miloasă
Pune haina ei frumoasă
Ca o mantie de 'mpărat
Pe mormântul cel uitat.

  •  Toamna, de Ştefan Octavian Iosif 
Se-ntoarce toamna iar, cu aiureli
De vânt pe la fereşti,
Tu, suflet plin de griji şi de-ndoieli,
Te-nfiorezi de tristele-i poveşti...

El povesteşte despre moarte foi
Pe care le goneşte ca pe-un roi,
Ca pe-un convoi
De fluturi morţi, şi ţi le aruncă-n geam.

El stinge crini, şi roze, şi zambile,
El frânge ramuri,
Şi plânge, şi se tânguieşte zile
Întregi şi nopţi întregi, necontenit.

Acuma stins şi parcă ostenit
Abia suspină,
Ca plânsul violinei în surdină,
Apoi îsi schimbă fără veste tonul
Si uimit 1-auzi cum suie
Din nou diapazonul
Şi suieră, şi fluieră, şi vuie,
Şi vâjâie, şi hohotă, şi geme
Într-un amestec înfiorător
De bocet, şi de vaiet, şi blesteme!
Ah, ce frumos, ce potolită vreme,
Ce veac senin fusese până ieri!

Ai fi crezut că firea amăgită
De visul cald al somnoroasei veri,
Aşa bogată-n fermecate vise,
Dormea, dar s-a trezit...

Văzând fugita
Vicleana vară care-o amăgise,
Acum, când înţelege adevărul,
Se zbate ca o mamă părăsită
Şi-n deznadejdea ei îşi smulge părul!...