6 mar. 2010

A citi e greu? e demodat?

Trăim vremuri tulburi, vremuri în care ierarhiile, valorile par a nu mai avea sens sau cel puţin par că nu mai contează. Societatea în care trăim dă exemple de oameni realizaţi material, oameni de “succes” care nu au prea avut tangenţe cu cartea, care nu au prea frecventat biblioteci dar care se constituie în modele pentru adolescenţii de astăzi. Astfel, tinerii imită false modele de la care preiau atitudini, convingeri, considerând depăşite îndemnurile profesorilor de a se dezvolta prin lectură, ba chiar dispreţuind cartea, considerând-o timp pierdut.

La această reacţie a tinerilor contribuie şi programa şcolară prea încărcată, ei fiind obligaţi să înveţe la multe materii, multe informaţii. Obligativitatea lecturilor, listele de autori canonici le determină aceeaşi reacţie de respingere. Astăzi există o atitudine aproape generală de respingere a lecturii, în întreaga ţară şi chiar la nivel internaţional. La nivel şcolar, cel puţin, profesorul trebuie să ducă „lupte” crâncene pentru a convinge elevii în direcţia lecturii, lupte ce par să semene cu acelea ale lui Don Quijote - cu morile de vânt.

Eroul lui Cervantes citea cu pasiune şiruri nesfârşite de cărţi, experienţele lui devenind „mai degrabă aventuri ale spiritului revoltat, nemulţumit, pentru care Cărţile (ele înseşi aventuri ale jocului ficţiunii) sunt nu doar mirajul salvator sau alternativa evaziunii din real. Cărţile sunt pentru eroul lui Cervantes o experienţă totală.” Astăzi ne îndreptăm spre o civilizaţie a văzului, spre „amplificarea unei civilizaţii a imaginii, obsedantă, agresivă, intolerantă.” Secole de-a randul, scriitori de marcă s-au străduit să cizeleze cuvântul, să-l facă să comunice o bogaţie de gânduri şi sentimente, astăzi totul se reduce la semne, la simboluri, la imagini. Poate elevilor li se pare puţin prea banală, neatractivă abordarea lecturii unei cărţi de hartie, poate va rămâne valoroasa numai pentru „romantici”. Spun asta gândind din perspectiva noii generaţii născute în faţa monitorului, care foloseşte cu dexteritate mouse-ul de la doi ani, înainte chiar de a fi renunţat la biberon. De aceea ar trebui să ne folosim mai mult de ceea ce stârneşte interesul noii generaţii: calculatorul, mijloacele electronice. Lectura cărţilor în format electronic (ebooks) este mai interesantă, se mulează mai bine pe preocupările adolescenţilor. Într-o societate de consum, comercială, aşa cum sunt atraşi de haine, de aspectul fizic, de modă, de ambalaj, elevii manifestă interes mai ales faţă de forma de prezentare a ceea ce ar trebui să lectureze. Astfel, ei arată un mai mare interes pentru copertă decât pentru tema sau subiectul unei cărţi. O copertă veche, care nu arată prea bine determină în mintea elevilor următorul mecanism de gândire: învechit→ demodat → prost.

Mulţi dintre noi, oamenii maturi de azi, încă mai aveam nostalgia lecturilor din miez de noapte, la lumina lumânărilor, atunci când se oprea alimentarea cu energie electrică, în perioada comunistă. Atunci, plăcerea de a citi era una dintre puţinele plăceri acceptate, chiar şi aceasta fiind îngrădită de cenzura impusă de comunişti. Program de televiziune nu era,reviste într-un număr atât de mare şi într-o tematică atât de variată ca astăzi, nu erau, internetul cu tot ceea reprezintă el ca bogaţie de informaţie corectă sau incorectă, nu era. Astfel că lectura repezenta, pe lângă modalitatea de a intra în contact cu arta, şi modalitate de destindere, de divertisment, de umplere a timpului liber. Astăzi, destinderea prin intermediul lecturii unei cărţi pare a fi în coada unei liste foarte lungi de posibilităţi. Înainte exista cultul cărţii, oamenii se lăudau cu carţile citite, cumpărate, adunate în bibliotecă, făceau schimb de cărţi, împrumutau; elevii încă mai citeau pe sub bancă fiind captivaţi de acţiunea romanului început acasă. Astăzi este la modă minimalismul şi din punct de vedere al aspectului pe care ar trebui să-l aibă o bibliotecă dintr-o locuinţă oarecare: o pondere mai mare o au dvd-urile, cd-urile şi revistele care ilustrează viaţa mondenă a „vedetelor”; cărţile au fost băgate în saci, urcate în pod, coborâte în başcă sau băgate în debara. Trăim în epoca fast-food-ului şi a semipreparatelor, aceiaşi termeni putem să-i adaptăm şi să-i folosim în contextul cărţilor: decât să citească o carte, elevii preferă rezumatele, recenziile, comentariile gata făcute de alţii (texte care abundă pe internet), pentru a „economisi” timpul pe care l-ar „pierde” citind. Dar aşa cum este mai sănătos să mănânci natural, consider că este mai sănătos să citeşti şi să-ţi poţi forma o opinie şi de unul singur. Semipreparatele pentru minte pot duce la atrofierea unor simturi şi a unor mecanisme de gândire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu