Mă trezesc de dimineață, nimic neobișnuit. Vorba celor de la "Taxi": "Mă scol dimineața, mă duc la serviciu,/E un hobby de-al meu..."
Alarma obișnuită, mersul la frigider, încălzesc laptele Mariei și încă vreo câteva minute în pat. Mă hotărăsc să încep operațiunea pregătirea de ieșit din casă: spălat, cafea, machiat, îmbrăcat, împăcat Maria care vrea să mai stea cu mami a ei.
Când să ies din casă, Maria, ca de obicei, trebuie să fuga după mine pe scară ca să își ia la revedere și să-mi mai dea câte un pup. Ca să nu o scăpăm în fața scării și ca să nu mă mai întorc eu din drum, trebuie să o ia cu forța în casă, Bubu.
Astăzi, se repetă povestea cu Mari. După ce o dezlipesc de mine ajung în fața scării. Îmi dau seama ca burează. Ca să nu ma întorc, dau telefon maică-mi să-mi arunce umbrela de la balcon. Iese madam maică-mea și-mi aruncă umbrela dar îmi arunca și-un : “Câ ti tocheau doi stropi di ploai!”(cu regionalismele fonetice :) din dotare). Buuun! Realizez că nu plouă chiar așa de tare și că doar burase puțin . Nu mi-a trebuit umbrela, nu am deschis-o deloc, am cărat-o după mine degeaba.
Cu umbrela în mână mă îndrept cu pași repezi spre maxi-taxi. Urc în fugă în prima mașină din stație. Bag mâna în geantă după portofel ca să plătesc. Nici nu mă așezasem. (Geanta mea fiind gen sac fără fund, puțin disproporționată în raport cu dimensiunile mele.) Și băgam mana în geantă, și cotrobăiam de era să dispar cu totul în ea…nimic. Mi-am uitat portofelul acasă. Nu-mi venea să cred ! Mașina tocmai pleca. Ce să fac? Am rugat șoferul să oprească spunându-i... nu, nu că sunt căscată ci că mi-am uitat portofelul.
Imediat ce-am coborât am sunat acasă ca să mă asigur că portofelul era acolo. Răspuns clar: era acasă. Concluzia: nu fusesem jefuită ci doar aiurită.
Mă bucură faptul că restul zilei mi-a mers destul de bine. Nu am mai avut “surprize”.
Aaaa…când m-am întors acasă m-a păcălit Maria. Îmi zice, foarte atentă, mustăcind: “Mami, ai un gândac în ureche!” Mă uitam la ea și nu înțelegeam (oare erau așa de evidente nebuniile din capul meu de le vedea și Maria ieșind prin urechi?) de ce spune asta, încercam să procesez. În cele din urmă mă prind de "păcăleală" și m-am și "speriat" puțin, spre amuzamentul și satisfacția Mariei. Deci am fost păcălită și de ea, înafară de păcălelile pe care mi le-am tras singură...ca de 1 Aprilie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu