Aș vrea să spun că Paștele a trecut peste mine și m-a lăsat mai curată și mai bună decât eram... Nu pot spune asta. Nu aș putea explica exact de ce dar am senzația că sărbătorile nu mă mai impresionează.
Cu ceva timp în urmă, Paștele era un prilej de reculegere, de regăsire, de pioșenie, de curățenie sufletească...cu toate că nu m-am spovedit în viața mea. Acum, recunosc, e doar un alt moment, o altă dată de bifat în calendar. Este ciudat dar pentru mine, personal, există alte momente mult mai importante decât Paștele. O fi păcat, nu o fi, nu știu.
Ce a reprezentat Paștele acesta pentru mine? Mersul la slujba de înviere, plăcerea de a-i oferi Mariei un cadou, vopsirea unor ouă, ouă ciocnite, câteva felii de cozonac, întâlnirea cu prieteni dragi mie...Nu aș putea vorbi despre curățenie sufletească pentru că nu mi-am putut face o curățenie exemplară în suflet...și poate că asta ar fi trebuit să fac, poate că asta înseamnă, până la urma, Paștele, dincolo de valul de cumpărături și alimente consumate aiurea...așa cum fac romanii de sărbători. Cât de tâmpit, de primitiv tre' să fii încât să mănânci și să bei până ajungi la urgențe???
Nu știu dacă este păcat sau nu dar eu nu am simțit spiritul Paștelui aproape deloc. Da, probabil că ar fi fost necesar să țin post, să mă mărturisesc, să mă împărtășesc, să merg la Denii, la slujba de înviere...să-mi recunosc propriile păcate și să le recunosc și față de Dumnezeu. Din toate acestea nu am făcut decât să merg la biserică în noaptea Învierii și cred că am avut destul discernământ în a-mi recunoaște păcatele fața de mine(astfel cred că le-a auzit și Dumnezeu) că de spovedit nu am făcut-o pană acum și nu cred că am să pot vreodată...Cine știe? Aș vrea să pot.
Uneori conștientizez că de sărbători, vrând, nevrând, conștient sau nu, mă las dusă puțin de val. Odată cu înaintarea în vârstă, în loc să devin mai conservatoare și să țin la tradiții, parcă mă simt silită să fac la fel ca ceilalți. De ce? Din moment ce-mi dau seama de aspectul acesta? De unde reticența?..poate ține doar de îndepărtarea de ceilalți, un fel de înstrăinare, îndepărtare de Dumnezeu, poate e întoarcere spre mine, poate e egoism, poate e ciudățenie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu