25 iun. 2010

Love Me if You Dare

Comedia romantică “Love Me if You Dare”(titlul original:”Jeux d’enfants”-2003) are, cu siguranță, accente dramatice, în ciuda situațiilor amuzante.
Un film destul de bun care chiar merită văzut, după părerea mea. Este în limba franceză, filmat în Belgia și în Franța, un film altfel față de ceea ce suntem obișnuiți să vedem din partea cinematografiei cu aspect comercial.
Doi copii, Julien, un băiețel, și Sophie, o fetiță de origine poloneză, trăiesc drame diferite: mama băiatului este pe moarte și chiar va ajunge să moară, fetița duce o viață modestă într-un cartier murdar și este batjocorită de niște colegi nemiloși. Cei doi încep un joc ce se concentrează în jurul unei jucării, o cutie muzicală în formă de carusel, primită de la mama băiețelului: “cap ou pas cap?”un fel de pariu al curajului, fiecare, când îi vine rândul trebuie să ducă la îndeplinire porunca celuilalt, indiferent de ceea ce presupune ea.
Prietenia lor de copii de în jur de opt ani se concentrează în jurul jocului care îi determină să facă lucruri care de care mai ciudate, care îi scandalizează pe cei din jur, care sunt împotriva normalității sau chiar a bunului simț. Inițial jocul este amuzant, destul de naiv dar odată cu maturizarea celor doi, capătă accente din ce în ce mai dramatice. Aș putea vorbi despre o dependență a celor doi de acest joc, sau despre o dependență a celor doi, unul de altul. Este destul de greu de pus un “diagnostic” comportamentului lor: cât e normalitate și cât e anormalitate. Jocul devine și mai ciudat, sadic ,aproape pervers, în momentul în care devin adultu și sunt influențate și alte persoane din viata lor. Amândoi duc vieți aparent liniștite și fericite, căsătoriți, cu familii. Ambii realizează ca totul ține de convenție socială și că tot ceea ce contează este de fapt relația lor “better than life”, concluzie la care ajunge Julien într-un monolog în care făcea, blazat, contabilitatea vieții sale de până atunci: “ Iată viața mea, pe la 35 de ani. Aveam tot: 1 nevastă, 2 copii, 3 prieteni, 4 conturi, 5 săptămâni de vacanță, 6 ani în aceeași firmă, de 7 ori greutatea mea în echipament hi-fi, sex conjugal de 8 ori pe trimestru, de 9 ori circumferința Pământului în ambalaje de plastic, din material nereciclabil, 10 ani fără să-l văd pe tata…Fericirea! Echipamentul tiranului perfect la care visasem toată copilăria. Deci asta însemna să fii adult. Un kilometraj capabil de 210 dar care nu arăta nicicând mai mult de 60, circa 40 încercări ratate de a vorbi cu tata, 96 minciuni patronului, 123 de coșmaruri în care deveneam tiran…”
Trecerea a zece ani din viața lor, după cum își propuseseră datorită jocului, îi pune iar față în față:
“A reînceput jocul! Fericirea pură! Era mai bun ca orice. Mai bun ca orice drog, ca heroina, cocaina, fitz, joint, shutz, sniff, pete, gunja, marihuana, cannabis, beue, peyole, buvalle, racine, LSD, extasy, mai bine ca sexul, felația, 69, masturbarea, Kama Sutra…mai bun ca untul de arahide…mai bun ca trilogiile George Lucas, sfârșitul lui “2001”, Marylin, Schtroumfeta, Lara Croft, Naomi Campbell, Jimmy Hendrix, Neil Amstrong pe lună…plimbarea lui Moș Crăciun, decât Bill Gates, transele lui Dalai-Lama, reînvierea lui Lazăr…decât colagenul de pe buzele Pamelei Anderson, decât Woodstock, petrecerile rave cele mai orgasmice, decât apărarea lui Sade, Rimbaud, Morrison și Castaneda…mai bun decât libertatea…mai bun decât viața!”
Este un film despre: viață, moarte, copilărie, adolescență, maturitate, iubire, sacrificiu, orgoliu, egoism, adrenalină. Poate este un film despre o mare iubire sau despre iubirea dintre doi oameni cel puțin ciudați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu