29 iul. 2010

Meditație

Evanghelia zilei, una dintre pietrele (adevărat test) de poticnire pt. credinciosul mediocru:
 
"Caci imparatia cerurilor este asemenea unui om stapan de casa, care a iesit dis-de-dimineata sa tocmeasca lucratori pentru via sa.
Si invoindu-se cu lucratorii cu un dinar pe zi, i-a trimis in via sa.
Si iesind pe la ceasul al treilea, a vazut pe altii stand in piata fara lucru.
Si le-a zis acelora: Mergeti si voi in vie, si ce va fi cu dreptul, va voi da.
Iar ei s-au dus. Iesind iarasi pe la ceasul al saselea si al noualea, a facut tot asa.
Iesind pe la ceasul al unsprezecelea, a gasit pe altii, stand fara lucru, si le-a zis: De ce ati stat aici toata ziua fara lucru?
Zis-au lui: Fiindca nimeni nu ne-a tocmit. Zis-a lor: Duceți-va si voi in vie si ce va fi cu dreptul veti lua.
Facandu-se seara, stapanul viei a zis catre ingrijitorul sau: Cheama pe lucratori si da-le plata, incepand de cei din urma pana la cei dintai.
Venind cei din ceasul al unsprezecelea, au luat cate un dinar.
Si venind cei dintai, au socotit ca vor lua mai mult, dar au luat si ei tot cate un dinar.
Si dupa ce au luat, carteau impotriva stapanului casei,
Zicand: Acestia de pe urma au facut un ceas si i-ai pus deopotriva cu noi, care am dus greutatea zilei si arsita.
Iar el, raspunzand, a zis unuia dintre ei: Prietene, nu-ti fac nedreptate. Oare nu te-ai invoit cu mine un dinar?
Ia ce este al tau si pleaca. Voiesc sa dau acestuia de pe urma ca si tie.
Au nu mi se cuvine mie sa fac ce voiesc cu ale mele? Sau ochiul tau este rau, pentru ca eu sunt bun?
Astfel vor fi cei de pe urma intai si cei dintai pe urma, ca multi sunt chemati, dar putini alesi."
 Sfânta Evanghelie după Matei 20, 1-16  
 
(Text trimis de prietenul Ștefan S., din Cluj, pe 21 iulie)
Ceea ce mă face pe mine să fiu un lucrator nu foarte grăbit spre vie, și, mai ales, un credincios mediocru.
Deși corectitudinea în plată este evidentă pentru că stăpânul viei a dat exact ceea ce a promis, nu știu cum ar fi să mă aflu printre cei treziți de dimineață și luați la lucru în vie și nu știu dacă nu m-aș jena de ceilalți lucrători dacă aș fi printre ultimii luați la lucru.
Doar bunătatea stăpânului și toleranța față de ceilalți să fie de ajuns?
Și apoi, oricum Stăpânul hotărăște pentru că "mulți sunt chemați, dar puțini aleși". E adevărat că poți să te hotărăști până și în ultimul moment că vrei să fii printre cei dintre care se poate face alegerea.
Important e să vrei să fii printre cei dintre care se poate face alegerea.
Deși înțeleg, sunt un credincios mediocru, e clar.

2 comentarii:

  1. Nu cred că eşti aşa cum zici, "un credincios mediocru", nici pomeneală!...dar ai putea deveni un credincios mediocru, dacă şi peste douăzeci de ani -ferească Domnul!- ai gândi la fel ca acum.
    Eşti poate, cel mult, un credincios care crede (în mod greşit) că "şcoala" credinţei se poate practica în afara bisericii, la fără frecvenţă, autodidact. Ştii bine că nu se poate.
    Nimeni din cei cu studii nu a făcut 12-18 ani de şcoală pentru că s-ar fi îndrăgostit de toţi dascălii ce i-a avut pe parcurs! Tot aşa-i şi cu biserica şi cu preoţii care o slujesc temporar...

    Aristotel

    PS- eu mi-am iubit din toată fiinţa mea doar două profesoare, ce-i drept excepţionale (de lb. română şi de matematică), cu care am făcut doar 4 ani de şcoală (clasele IX-XII)...dar asta nu m-a împiedicat să merg la şcoală 17 ani, de 4 ori mai mult...

    RăspundețiȘtergere
  2. "Nu credinţa este aceea care se naşte din minune, ci minunea ia naştere din credinţă”
    Feodor Dostoievski


    Profu de religie

    PS1- nici eu nu cred că just ana este sau ar putea deveni un credincios mediocru...nu de alta dar mediocritatea n-o prinde bine, i-ar strica farmecul...
    PS2- la noi în Biserică, în fiecare Duminică, la sfârşitul Sfintei LIturghii, se cuminecă zeci de copii sub 7 ani, aduşi în faţa altarului de mămici ori de bunici...e impresionant!

    RăspundețiȘtergere