24 apr. 2010

Ce-și doresc bărbații?

Postasem cu puțin timp în urmă o glumă referitoare la puținele pretenții pe care le-ar avea un bărbat de la o femeie. Amuzant bancul, e adevărat. Totuși, realitatea cred că este alta și am să și încerc să detaliez de ce afirm acest lucru.
Este destul de dificil și să fii pe placul bărbaților, să îndeplinești toate condițiile conștientizate sau nu de aceștia. Poate că este chiar mai ușor pentru o femeie să accepte defectele unui bărbat decât acceptă un bărbat defectele unei femei.
Să detaliez:
1.Pornind de la aspectul fizic pot face mai multe observații. Mulți bărbați susțin că nu contează aspectul fizic. Că o vor iubi pe Ea cu aceeași intensitate și când va avea 100 de kg. Acuză imaginea "slăbănoagelor" din reviste și spun că nu ar alege "o scândură", cu toate acestea, strâmbă din nas când văd femeia grasă, nu mai au aceeași chemare naturală spre formele devenite ceva mai rubensiene, fac glume nesărate pe seama "balenelor eșuate". Dacă sunt prinși uitându-se cu coada ochiului spre o alta, spun cu "dezgust":"la cine mă uitam? la aia? nu vezi ce uscată/grasă e..." Unii chiar își fac un principiu de viață spunând că nu vor avea niciodată o iubită cu fundul mai lat decât al lor.
Deci, femeia nu trebuie să fie nici grasă dar nici slabă. Numai bună. Ei se uită cu ochi critic pentru că burtica lor nu contează, că doar sunt bărbați.

2. Cât de aranjată să fie femeia? Iarăși, depinde. Nu trebuie să fie nici prea atentă cu ea, să stea prea mult în oglindă că doar mai are și alte treburi de făcut prin casă. Dacă stă în capot și face treburi prin casă, eventual miroase a ciorbă (că na', el trebuie să și mănânce), el își pierde din interesul pentru ea, nu mai e la fel de atrăgătoare. Dacă e prea aranjată poate stârni gelozia, dacă nu este aranjată, el devine, treptat inert la farmecele ei. Unii nu accepta ca femeia sa fie machiata, alții nu vor să aibă operații estetice, vor să fie naturală. Alții vor ca femeia să se machieze, alții trimit femeile să-și facă operații estetice.

3. Să fie inteligentă și independentă sau să fie prostuță și subordonată? Unii bărbați vor să fie numai în ipostaza de conducători, să hotărască ei, să aibă inițiativă. Dacă femeia are inițiativă este un afront adus masculinității. Chiar și cei care consideră că femeia este "egalul" lor, se simt prost, mai puțin virili în fața unor femei cu prea multă inițiativă, masculinizate. Dacă e prea "naivă" este desconsiderată, criticată, disprețuită. Deci femeia trebuie să observe care sunt standardele de inteligență și independență între care trebuie să se încadreze în funcție de preferințele bărbatului.

4.Să fie afectuoasă, iubitoare, dragăstoasă? Poate, dar femeia trebuie să aibă grijă să nu cumva să-l sufoce cu prea multă atenție și iubire, că doar are și el nevoie de independență. Este rece? împarte afecțiunea cu porția? vezi ca nu cumva el să caute afecțiune în alte părți pentru că nu se simte iubit și apreciat. Nu e bine nici așa nici așa. Oricum el va interpreta după cum crede și simte el, nu știu dacă este așa de important pentru el ceea simte ea.

5.Femeia este obosită, are migrene, fără chef de sex? Pentru un bărbat este un aspect foarte grav: nu mai are destulă putere de convingere, nu mai trezește dorința în femeie, orgoliul său are de suferit, instinctul său ii spune că nu mai este la fel de bărbat. Trebuie să-și demonstreze că mai poate cuceri, că e viril, că are succes. De multe ori, insatisfacția sexuală se poate trăda și în depresii sau în scăderea stimei fată de sine, în insucces pe plan profesional. Cine trebuie să fie atentă, deci?Femeia. Dar femeia poate să cadă în cealaltă extremă, să fie considerată ușoară, agresivă. Bărbatului nu-i place să ia femeia inițiativa, să i se spună ce și cum să facă pentru că ar fi considerat nepriceput. Femeia are chef de prea mult sex? trece prea mult timp pană la orgasm sau nu vine deloc? Bărbatul începe să se îndoiască de propria virilitate.

6. Să fie femeia o gospodină? Dacă se ocupă cu mult talent doar de casă, de familie, e mandră de ceea ce gătește, de ordinea pe care o face în casă, de șosetele pe care le spală, începe să se identifice treptat cu imaginea mamei și interesul bărbatului față de ea ca femeie, începe să scadă. Dacă nu face mai nimic prin casă este, iarăși, rău pentru că bărbatul simte nevoia să fie cocoloșit, să aibă cineva grijă de el, să-i facă o supă.

7. Femeia să nu vorbească prea mult pentru că bărbatul se simte obosit, stresat.
8.Să nu râdă prea mult dar să râdă la glumele lui.
9.Să nu fie certăreață dar să aibă personalitate, să-și spună punctul de vedere dar să nu fie mai puternic decât al lui(el are mereu dreptate).
10. Femeia trebuie să fie atentă la ce spune, cum spune, la ce face și cum face , la machiaj, la serviciu, la casă...Bărbatul este atent la toate aceste detalii chiar dacă nu pare ca ar face-o. El are grijă să fie...bărbat.

De aceea spuneam că gluma aceea nu reflectă tocmai realitatea. Poate că tocmai, femeile sunt mai puțin pretențioase decât bărbații și că ei ar avea mai multe criterii de evaluare atunci când privesc o femeie.

Depinde cum privești lucrurile...

Cobor din maxi-taxi, merg spre casă. Eu întovărășită de gândurile mele într-o continuă schimbare. Nu mă pot abține să nu observ grupul de pierde-vară(toamnă, iarnă, primăvară)care sprijină un gard în fața unui bloc. Dacă au zilnic bani de țigări și de bere înseamnă totuși că au ceva preocupări profitabile, pe lângă sprijinitul blocului și al gardului. Ce mă bag eu? ce-mi pasă...Avantajul lor că au și timp de pierdut, nu ca stresata de mine.
Mă dor puțin picioarele din cauza tocurilor și mă enervează fusta care se rotește în jurul corpului de trebuie să fiu atentă ca din când în când să o mai îndrept astfel încât să nu mă trezesc cu șlițul(din spate) în față. Așa "preocupată" cum sunt, reușesc să observ că unii copaci au înfrunzit de-a binelea și că pomii își scutură florile. Vorba Mariei:"Mami, parcă a nins!" Da, parca a nins...Doamne, s-a sfârșit iarna aceea interminabilă și geroasă de-a ținut până-n martie...în sfârșit, văd iarbă, văd flori, soarele este cât de cât mai înțelegător și mai gonește norii de pe cer.
Pe un petec de iarbă dintr-un spațiu dintre blocuri stă o pisică. În poziția aceea clasică în care sunt reprezentate pisicile de obicei, șezând. Stă și se uită în iarbă. Mai ridică puțin capul și privește în zare, apoi iar se uită atent spre pământ. Mă uit și eu acolo unde mi se pare că se uită ea. Rămân surprinsă. Am impresia că pisica mea albă cu pete negre admiră o floare de păpădie. De parcă nici ei nu-i vine să creadă că nu mai e zăpadă și că pe proaspăta iarbă a apărut floricica aceasta așa de galbenă de-i fură privirea.
Visătoare și artistă pisică!
Eu merg în continuare și mă apropii din ce în ce de pisica ce mă intrigă așa de mult. Văd din ce în ce mai clar că se uită spre iarba în care este acea păpădie! Extraordinară pisică!
Merg și ajung în dreptul pisicii. Exact în dreptul privirii ei de artistă văd o mică groapă. Hmmm, pisica aceasta cu pete negre nu-i decât un animăluț cu instinct de vânător. Aștepta în dreptul unui tunel săpat de vreun șoarece ori poate chiar șobolan...Păpădia cea galbenă era doar martorul pasiv al urmăririi, în niciun caz obiectul admirației obișnuitului patruped.
Mi-am adus aminte de acele teste în care apar imagini care pot fi interpretate în mai multe feluri în funcție de personalitatea, temperamentul privitorului. Și mă gândesc la imaginea pe care o văzusem eu: în realitate era doar o pragmatică pisică ce-și urmărea prada în timp ce eu îmi imaginam o pisică de o sensibilitate cel puțin ciudată...
Ce spune asta despre mine? :) cred că eu sunt...cel puțin ciudată.
Cine știe câți dintre noi vedem ceea ce credem că vedem.
Câți dintre noi nu interpretăm sau credem ca fiind adevăruri, realități surprinse sau prezentate parțial, realitatea în întregul ei sau într-un ansamblu anume fiind cu totul alta...Fragmentele de realitate surprinse și acestea, numai dintr-un anumit unghi, pot fi atât de înșelătoare, la fel ca și oamenii care ți se prezintă doar în anumite circumstanțe și-ți arată doar o ipostază a lor. Restul imaginii îl umpli cu ceea ce crezi, cu ceea ce-ți imaginezi. Imaginea de ansamblu astfel creată nefiind întotdeauna aceeași cu realitatea. Completăm imaginea și în funcție de calitățile, defectele, fricile, bucuriile, așteptările noastre.
Astfel, după imaginea de ansamblu pe care mi-o imaginasem eu în legătură cu pisica, aș interpreta că sunt o visătoare, cu capul în nori sau după păpădii, nu tocmai pragmatică...

22 apr. 2010

Pachetul cu..."cărți"

După cum spuneam și ceva mai devreme, am fost la bibliotecă. Nu am revenit asupra acestui detaliu pentru a ilustra faptul că merg la bibliotecă ci pentru că mi-am amintit de o scurtă întâlnire pe care am avut-o acolo.(nu, nu-i vorba de o întâlnire romantică)
Ajung eu cu tot cu gândurile mele(nu știu dacă am mai menționat dar le port mereu la mine) aproape de clădirea bibliotecii. O viziune, sau ceea ce credeam eu că e o viziune, mă întâmpină în poarta instituției: unul dintre elevii mei( a cărui imagine nu am putut-o asocia nici măcar cu manualul, dar cu biblioteca...) ieșea cu o sacoșă mare în brate. O ducea cu greu și cu grijă. Sacoșa avea o formă regulată ce amintea(sau poate că așa vedeam eu) cu un teanc de cărți.
Evident că toată grămada mea de gânduri a fost bulversată, mai ales când l-am văzut ieșind cu un zâmbet larg și (îmi imaginam eu, mândru și victorios) m-a salutat:
-Săru' mâna, doamnă!
I-am răspuns, uimită cum eram, imaginându-mi că în salutul lui era și un mesaj de genul: "Vedeți, v-ați înșelat în privința mea! Eu merg la biblioteca și citesc! Citesc teancuri de cărți! Vedeți? Abia le car! Și dumneavoastră ați fost atât de crunta și m-ați lăsat corigent pe primul semestru..." spuse el afectat, ștergându-și lacrima din colțul ochiului ...drept, să zicem.(evident că aici apare și contribuția imaginației mele melodramatice...nu și în privința corigenței)
După ce mă adun puțin, plină de remușcări, reușesc să-l întreb:
-Ai fost la bibliotecă?
-Da! răspunse zâmbind. M-a trimis mama să aduc o carte.
Da, cea care citea era mama iar el ducea cartea. Totuși, a zis ceva de o carte și doar de adus.
-Dar ce ai în pachet? Îl întreb cu riscul de a fi indiscretă.
Îmi povestește că mama lui este pensionară și ca a beneficiat de un ajutor în pachete cu zahar și cu făină, el având destulă putere să care respectivele produse.
-Credeam că ai împrumutat cărți, acolo...ii spun zâmbind dar și cu o undă de regret. Dacă erau cărți împrumutate de tine, îți dădeam un zece.
Zâmbește și el, oarecum a pagubă. Salută și mergem fiecare mai departe, în sensuri opuse. În doua-trei secunde aud:
-Doamna! Aici am cărți! Zâmbea cu gura pană la urechi.
-Daaa, da! Poate data viitoare. Și poate chiar vor fi cărți!

Reacții la ultima sărbătoare de Paști

(reloaded, cu gânduri adăugate de Ștefan, prietenul din Cluj)
Aș vrea să spun că Paștele a trecut peste mine și m-a lăsat mai curată și mai bună decât eram... Nu pot spune asta. [Ce păcat!] Nu aș putea explica exact de ce dar am senzația că sărbătorile nu mă mai impresionează.
Cu ceva timp în urmă, Paștele era un prilej de reculegere, de regăsire, de pioșenie, de curățenie sufletească...cu toate că nu m-am spovedit în viața mea. [Păcat! E unul din dialogurile cele mai fertile cu Dumnezeu! De ce să ţi-l refuzi? Imaginează-ţi un calculator din care nu s-a şters nimic zeci de ani!!!!] Acum, recunosc, e doar un alt moment, o altă dată de bifat în calendar. Este ciudat dar pentru mine, personal, există alte momente mult mai importante decât Paștele [Normal, şi pentru un fan a lui Liverpool, momentul unei finale de Liga Campionilor în care joacă echipa sa e mai important...Eroarea provine din comparaţia vicioasă care se face între două lucruri de esenţe diferite: Învierea Domnului nu e un moment! Tot ce e legat de Dumnezeu are caracter atemporal! ]. O fi păcat, nu o fi, nu știu. [Nu-i păcat...nu Domnul are nevoie de bucuria ta, ci tu ai nevoie de Învierea Lui pentru ca să trăieşti o bucurie autentică şi nu surogatele acestei lumi!]
Ce a reprezentat Paștele acesta pentru mine? Mersul la slujba de înviere, plăcerea de a-i oferi Mariei un cadou, vopsirea unor ouă, ouă ciocnite, câteva felii de cozonac, întâlnirea cu prieteni dragi mie...Nu aș putea vorbi despre curățenie sufletească pentru că nu mi-am putut face o curățenie exemplară în suflet...și poate că asta ar fi trebuit să fac, poate că asta înseamnă, până la urma, Paștele, dincolo de valul de cumpărături și alimente consumate aiurea...așa cum fac romanii de sărbători. Cât de tâmpit, de primitiv tre' să fii încât să mănânci și să bei până ajungi la urgențe???[Ei, să nu exagerăm! N-au ajuns nici măcar 0,00476 % din populaţie la urgenţă, dar presa atâta pricepe...]
Nu știu dacă este păcat sau nu dar eu nu am simțit spiritul Paștelui aproape deloc. [Nu e păcat! Cum ar fi păcat incapacitatea cuiva de a iubi, de se îndrăgosti? Nu-ţi căuta vinovăţii acolo unde nu le ai! Problema e alta, nu a păcatului, ci a pierderii unui astfel de om, incapabil să înmugurească în fiecare primăvară alături de formele inferioare de viaţă...din seva Învierii...] Da, probabil că ar fi fost necesar să țin post [după puterile tale], să mă mărturisesc [cel puţin odată pe an, în Postul Mare], să mă împărtășesc [cu trupul şi sângele Domnului], să merg la Denii [măcar la Prohodul Domnului din Vinerea Mare], la slujba de înviere...să-mi recunosc propriile păcate și să le recunosc și față de Dumnezeu. Din toate acestea nu am făcut decât să merg la biserică în noaptea Învierii și cred că am avut destul discernământ în a-mi recunoaște păcatele fața de mine(astfel cred că le-a auzit și Dumnezeu) că de spovedit nu am făcut-o pană acum și nu cred [ai mare grijă în legătură cu ceea ce crezi! toţi cei vindecaţi de Iisus aud invariabil acelaşi lucru de la Domnul: credinţa ta te-a mântuit] că am să pot vreodată...Cine știe? Aș vrea să pot. [nu trebuie decât să-ţi doreşti din suflet şi vei primi puterea asta. Să dea Domnul să reuşeşti, fie în postul Sf. Apostoli 31 mai-28 iunie, fie în postul Adormirii Maicii Domnului 1-14 august]
Uneori conștientizez că de sărbători, vrând, nevrând, conștient sau nu, mă las dusă puțin de val. Odată cu înaintarea în vârstă, în loc să devin mai conservatoare și să țin la tradiții, parcă mă simt silită să fac la fel ca ceilalți. De ce? [e puterea valurilor uriaşe printre care înaintăm către ţărm...e mai uşor să te laşi în voia lor decât să le străbaţi...] Din moment ce-mi dau seama de aspectul acesta? De unde reticența?..poate ține doar de îndepărtarea de ceilalți, un fel de înstrăinare, îndepărtare de Dumnezeu, poate e întoarcere spre mine, poate e egoism, poate e ciudățenie...[nu sunt chiar aşa de multe explicaţii...ca orice performanţă, şi în acest caz e nevoie de consecvenţă...ca să primeşti un dar (darul credinţei) trebuie să-l meriţi... te rogi măcar 5 minute seara, te duci la Sf. Liturghie Duminica, te spovedeşti şi te împărtăşeşti de 4 ori pe an, dai după puteri celor săraci şi celor care-ţi cer ajutor, fără să-i judeci şi...cel mai important, laşi trecutul în arhivă, iar viitorul îl primeşti pe măsură ce ţi se dă, fără să-l iscodeşti. Cam pe aici cred că-i drumul tău -iubită prietenă- înspre paradis]


Bunul Dumnezeu să-ţi audă suspinele sufletului pornit în căutarea Lui!



Despre stres

Tocmai am trecut printr-o perioadă stresantă. Stres legat de serviciu. Poate ca starea aceasta este explicabilă, normală, ilustrând doar o reacție a unui om normal în anumite circumstanțe ce depășesc oarecum atribuțiile zilnice. Chiar și așa, uneori mi-e ciudă pe mine că nu sunt mai relaxată, mai puțin emotivă.
După ce-am terminat(pentru moment) cu sursa de stres, am mers la biblioteca V.A.Urechia "să-mi fac de cap" puțin, să iau la citit ce-mi cade în mână și mi se pare interesant. Cum procedez atunci când nu caut ceva în mod special? Mă plimb prin bibliotecă, mă uit la domenii și apoi citesc titlurile. Iau ce mi se pare interesant, răsfoiesc și aleg. Așa am ales și astăzi iar una dintre cărțile ce mi-au căzut în mână a fost"Cartea echilibrului" de Jean-Luc Bertrand. Sinceră să fiu, nu cred că a fost o alegere întâmplătoare având în vedere că aici am dat peste un tabel de evaluare a stresului, realizat după doctorii Holmes si Rahe.
TABEL DE EVALUARE A STRESULUI
(fiecărui eveniment ii corespunde un număr de puncte)
Moartea soțului - 100
Divorț - 73
Despărțirea cuplului - 65
Închisoare - 63
Moartea unui părinte apropiat - 63
Rană corporala sau boală - 52
Căsătorie - 50
Concediere - 47
Împăcare intre soți - 45
Pensionare - 45
Sarcina - 40
Dificultăți sexuale - 39
Scăderea sau creșterea puterii dumneavoastră de cumpărare - 38
Moartea unui prieten apropiat - 37
Ipotecă sau împrumut important - 31
Schimbarea responsabilității la locul de muncă - 29
Succes excepțional - 28
Începerea sau terminarea studiilor - 26
Dificultăți cu șeful - 23
Schimbarea condițiilor de muncă - 20
Schimbarea locuinței - 20
Împrumut de mai mică importanță - 17
Schimbare în programul de somn - 16
Schimbare în alimentație - 15
Concediu - 13
Sărbătorile de sfârșit de an - 12
Contravenții - 11

Fiecare persoană ar trebui să-și analizeze situația personală și apoi să calculeze un total. În funcție de acest total, doctorii Holmes și Rahe consideră că o sumă mai mare de 300 de puncte reprezintă un risc important de boală gravă în următorii doi ani. Aceste persoane ar trebui să se relaxeze, să se odihnească, să se liniștească.
Dacă totalul ar fi între 150 și 300 de puncte, reprezintă o activitate excesivă și expunerea la probleme de sănătate este, de asemenea, mare.

Din autoanaliza mea ar reieși că nu-s chiar foarte stresată, oricum nu s-ar anunța grave probleme de sănătate. Dar dacă stau să mă gândesc cred că acum se adună și efectele unor evenimente din trecutul meu nu foarte îndepărtat.

13 apr. 2010

Femei vs. bărbați

"La New York s-a deschis un magazin unde femeile pot alege și cumpăra un soț.
La intrare sunt afișate regulile de funcționare a magazinului:
- Poți vizita magazinul O SINGURĂ DATĂ!
- Sunt 6 etaje și caracteristicile bărbaților se îmbunătățesc pe măsură ce urci la etajul superior.
- Poți alege orice bărbat de la un etaj sau poți urca la etajul următor.
- Nu te poți întoarce la etajul inferior!
O femeie decide să viziteze magazinul pentru a găsi un bărbat care să ii țină companie.
La etajul unu, pe ușă este următorul afiș:"Acești bărbați au un loc de muncă!"
Femeia decide să meargă la etajul următor. La etajul al doilea pe ușă este următorul afiș: "Acești bărbați au un loc de muncă și iubesc copiii!"
Femeia hotărăște să urce la etajul următor. La etajul al treilea pe ușă este următorul afiș: "Acești bărbați au un loc de muncă, iubesc copiii și sunt extrem de frumoși!" "Wow" își spune femeia, însă hotărăște să meargă la etajul următor.
La etajul al patrulea, pe ușă este următorul afiș: "Acești bărbați au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt frumoși de înnebunești și ajută și la treburile din casă!"
Incredibil! exclamă femeia. Cu greu pot rezista! Însă decide să meargă la etajul următor. La etajul cinci, pe ușă este următorul afiș: "Acești bărbați au un loc de muncă, iubesc copiii, sunt frumoși de înnebunești și ajută și la treburile din casă și sunt extrem de romantici!"
Femeia este tentată să rămână și să aleagă un bărbat, însă până la urmă decide să urce la ultimul nivel.
La etajul șase se afla următorul afiș: "Ești cumpărătoarera cu nr. 31.456.012 a acestui etaj. Aici nu sunt bărbați, acest etaj există numai pentru a demonstra că este imposibil să satisfaci o femeie. Mulțumim pentru că ați ales să vizitați magazinul nostru!"

Vis-a-vis de acest magazin, s-a deschis unul asemănător de unde bărbații își pot cumpăra o nevastă.
La primul etaj sunt femei care sunt înnebunite după sex.
La etajul doi sunt femei care sunt înnebunite după sex și nu te bat la cap.
Etajele de la 3 la 6 nu au fost niciodată vizitate de bărbați!"
:))

CUM SA CAUTI INFORMATII SI SA POSTEZI PE CRAIGSLIST

Desi relativ nou pentru Romania, Craigslist capteaza din ce in ce mai multa atentie si capata din ce in ce mai multi adepti si pe la noi, pe meleagurile mioritice obisnuite cu site-uri de chilipiruri sau de anunturi, autohtone. De ce ar fi mai buna o postare pe Craigslist? Deoarece de aici poti primi mai multi vizitatori pentru un anunt, vizitatori din intreaga lume, astfel incat posibilitatea de raspuns la un anunt este foarte mare.
Singura problema pentru noi, romanii utilizatori de Craigslist, este aceea ca sectiunea pentru Romania este inca prea larga, din cauza ca este destul de nou pentru noi. De aceea poate ca ar trebui sa existe sectiuni si pentru orase, macar cele mai importante (spre exemplu: Bucuresti, Timisoara, Cluj, Brasov, Constanta, Galati, Iasi) sau macar pe zone ale tarii, astfel incat sa se poata face trimitere mai exacta si spre comunitatile de la noi, spre anunturile locale, spre ceea ce poti gasi sau vrei sa oferi pe respectiva piata, in functie de ceea ce te intereseaza.
Si cum pe Craigslist aproape toate anunturile sunt gratuite, nu te costa nimic sa-ti creezi un cont, sa-ti postezi anunturile. Crearea unui cont este de asemenea gratuita iar navigarea este forte usor de realizat: alegi din partea dreapta continentul, tara, orasul si apoi categoria care te intereseaza sau invers categoria si apoi tara sau orasul.
Daca vrei sa-ti postezi anuntul(spre exemplu vrei sa vinzi ceva, vrei sa cunosti pe cineva) dai click pe „account”, in partea stanga a paginii, si te loghezi folosindu-te de adresa de email si de parola. Daca nu ai un cont, iti creezi unul alegand optiunea „sign up for an account” din stanga jos, folosindu-te apoi de adresa de mail si apoi „create account”. Astfel, te loghezi pe Craigslist homepage si poti alege, folosindu-te de casuta de cautare din stanga, exact detaliile care te intereseaza in mod special; sau poti alege din optiunile de cautare prestabilite care te trimit spre: vanzari, evenimente, gospodarie, joburi, servicii, etc.
Odata ce ai un cont poti posta anuntul studiind in prealabil „piata” Craigslist, determinand astfel ce produs merge cel mai bine si unde, astfel incat sa stii ce si unde sa publici. Poti posta foarte bine si o imagine a unui produs, in care poti insera si o adresa html . Este bine sa studiezi si pentru ca trebuie sa postezi in cea mai potrivita categorie deoarece Craigslist, din cand in cand, controleaza si hotaraste ceea ce este spam, impropriu pentru publicul tinta. Deasemena Craigslist poate respinge un anunt daca postezi liste , anunturi multiple identice sau asemanatoare intre ele. Deci Craigslist nu-ti da voie sa postezi concomitent sau la interval scurt, mai mult de un anunt pe aceeasi tema, acestea fiind considerate spam.
Oricum, raspunsuri la intrebari frecvente,ajutor, se pot gasi cu destul de multa usurinta daca intri pe Craigslist.

8 apr. 2010

Don't worry, be happy!




"Here is a little song I wrote
You might want to sing it note for note
Don't worry be happy
In every life we have some trouble
When you worry you make it double

Don't worry, be happy......

Ain't got no place to lay your head
Somebody came and took your bed
Don't worry, be happy
The land lord say your rent is late
He may have to litigate
Don't worry, be happy
Look at me I am happy
Don't worry, be happy!
Here: I give you my phone number
When you worry call me,
I make you happy
Don't worry, be happy
Ain't got no cash, ain't got no style
Ain't got not girl to make you smile
But don't worry be happy
Cause when you worry
Your face will frown
And that will bring everybody down

So don't worry, be happy (now).....

There is this little song I wrote
I hope you learn it note for note
Like good little children
Don't worry, be happy
Listen to what I say
In your life expect some trouble
But when you worry
You make it double

Don't worry, be happy......
Don't worry don't do it, be happy
Put a smile on your face
Don't bring everybody down like this
Don't worry, it will soon pass
Whatever it ïs
Don't worry, be happy!"

Face bine audiția acestei melodii a capella, cu toate sunetele ce imită instrumentele muzicale produse vocal de Bobby McFerrin. Chiar și videoclipul este plăcut, cu un Robbin Williams ceva mai tânăr, având în vedere că piesa a apărut pe albumul "Simple pleasures" din 1988(oaauu, acum 22 de ani!). Uneori mă gândeam că ar fi bună pe post de antidepresiv, sau melodie laitmotiv pe post de energizant. Oricât de posac, de necăjit sau de pesimist ai fi, măcar te poate face să zâmbești.
Tot citind una, alta despre aceasta melodie, am aflat că de fapt, "Don't Worry, be Happy" este un citat trunchiat dintr-un înțelept mistic indian, Meher Baba( despre care abia de-am citit câte ceva).
Și, vorba cântecului(sau a lui nenea ăsta, Baba) până la urmă...de ce să ne îngrijorăm? Gândurile negative atrag evenimente negative, ce-ai de pierdut dacă iți păstrezi mina optimistă? nimic! Dimpotrivă, ai de pierdut dacă pe lângă un eveniment negativ inevitabil mai și accentuezi, dublând astfel efectul stării negative.
Bine, există și riscul de a părea nebun, plecat cu sorcova, zuzu, dacă ți se petrec lucruri aiurea și tu zâmbești ca unul "calmat" de la o secție din spitalul de psihiatrie.

GREIERELE ȘI FURNICA ( Fabulă modernă)

"Primăvara.
Furnica sapă, pune semințe, face straturi.. Apare și
greierele.
- Ce faci, greierașule?
- Merg la un tenis cu băieții.
- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare, că nu știu ce-ți
fac!
- Da, da, bine....

Vara.

Furnica adună, seceră, cosește. Trece greierele, cu o chitară sub
braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu băieții în parc.
- Să nu uiți: de la mine să nu ceri de mâncare.

Toamna.

Furnica culegea de zor, făcea dulcețuri, punea conserve. Trece
greierul, tot cu chitara sub braț.
- Ce faci, mă?
- Mă duc să cânt cu băieții în bar.
- Bine, mă, da' la muncă nu vii până la iarnă?

Vine iarna.

Furnica stătea în pridvor, înfofolită într-un șal și cu un
ceai fierbinte în mână, când vede o limuzină. Din ea coboară greierașul.
- Ce faci, greierașule?
- Uite, mă duc la Paris să cânt. Am avut succes cu chitara.
- Bine, greierașule, baftă. Și dacă-l vezi pe unu', Topârceanu, zi-i
că-mi bag picioarele în "Balada" lui!"

Să ai o zi de greier ! :))
(de la Cristina)

6 apr. 2010

Reacții la ultima sărbătoare de Paști

Aș vrea să spun că Paștele a trecut peste mine și m-a lăsat mai curată și mai bună decât eram... Nu pot spune asta. Nu aș putea explica exact de ce dar am senzația că sărbătorile nu mă mai impresionează.
Cu ceva timp în urmă, Paștele era un prilej de reculegere, de regăsire, de pioșenie, de curățenie sufletească...cu toate că nu m-am spovedit în viața mea. Acum, recunosc, e doar un alt moment, o altă dată de bifat în calendar. Este ciudat dar pentru mine, personal, există alte momente mult mai importante decât Paștele. O fi păcat, nu o fi, nu știu.
Ce a reprezentat Paștele acesta pentru mine? Mersul la slujba de înviere, plăcerea de a-i oferi Mariei un cadou, vopsirea unor ouă, ouă ciocnite, câteva felii de cozonac, întâlnirea cu prieteni dragi mie...Nu aș putea vorbi despre curățenie sufletească pentru că nu mi-am putut face o curățenie exemplară în suflet...și poate că asta ar fi trebuit să fac, poate că asta înseamnă, până la urma, Paștele, dincolo de valul de cumpărături și alimente consumate aiurea...așa cum fac romanii de sărbători. Cât de tâmpit, de primitiv tre' să fii încât să mănânci și să bei până ajungi la urgențe???
Nu știu dacă este păcat sau nu dar eu nu am simțit spiritul Paștelui aproape deloc. Da, probabil că ar fi fost necesar să țin post, să mă mărturisesc, să mă împărtășesc, să merg la Denii, la slujba de înviere...să-mi recunosc propriile păcate și să le recunosc și față de Dumnezeu. Din toate acestea nu am făcut decât să merg la biserică în noaptea Învierii și cred că am avut destul discernământ în a-mi recunoaște păcatele fața de mine(astfel cred că le-a auzit și Dumnezeu) că de spovedit nu am făcut-o pană acum și nu cred că am să pot vreodată...Cine știe? Aș vrea să pot.
Uneori conștientizez că de sărbători, vrând, nevrând, conștient sau nu, mă las dusă puțin de val. Odată cu înaintarea în vârstă, în loc să devin mai conservatoare și să țin la tradiții, parcă mă simt silită să fac la fel ca ceilalți. De ce? Din moment ce-mi dau seama de aspectul acesta? De unde reticența?..poate ține doar de îndepărtarea de ceilalți, un fel de înstrăinare, îndepărtare de Dumnezeu, poate e întoarcere spre mine, poate e egoism, poate e ciudățenie...

Sunt un ou de ciocolata!

Dacă aș fi un ou pe un platou de Paști, ce fel de ou aș fi? Testul acesta îmi spune că aș fi un ou de ciocolată...cică..

4 apr. 2010

Hristos a înviat !


Oare cine era la miezul nopții, după lumină? Maria.
S-a strecurat până la altarul de vară de la biserica Sf. Mina de era să țină slujba, împreună cu preoții Ionașcu și Mâniosu. Nu înțelegea de ce aceia(cei din cor) au voie sa stea pe "scena", și ea, nu.

3 apr. 2010

Ce vrea Mari, de la Iepuraș...

Fiindcă vine cu pași foooarte repezi Paștele, și odată cu el vine și Iepurașul, îmi fac datoria de-o întreb pe Maria ce și-ar dori să-i aducă urecheatul. Nu de alta dar să-mi fac o idee și apoi să-i scriu explicit Iepurașului. Să nu facă vreo greșeală.
Zilele trecute nu era foarte sigură ce ar fi vrut. De un lucru era sigură: de oul de ciocolată. Aseară am întrebat-o spunându-i că trebuie să-i comunic Iepurașului și că trebuie să se hotărască. Stă ea, se gândește, se gândește, apoi:
- Păi...aș vrea o rochie luungă, până la glezne( și se apleacă demonstrativ cu mâna spre gleznă, de parcă eu nu știam ce înseamnă glezne). Vreau un set de făcut părul, o poșetă, un colier, niște șosete cu volănașe...mai mari, nu ca alea care mi-au rămas mici!
Bine că a făcut observația că cine știe, Iepurașul ii aducea șosete cu volănașe exact la fel cu cele care i-au rămas mici...
Și completează într-o doară:
- Și câteva diamante...
What?? Adică am înțeles eu bine? "Câteva diamante" aruncate în coada listei ca o cantitate neglijabilă...Norocul Iepurașului că Maria a fost modestă și a spus că vrea doar "câteva" diamante. Dar dacă spunea mai multe? Probabil că abia atunci devenea complicată problema...așa..câteva, piece of cake , le aduce Iepurașul, fluierând...
De unde ideea cu diamantele? Mi-am adus aminte că văzuse Mari un desene cu un Tarzan ce s-a apucat de săpat într-o mină, după diamante( la sfatul unor ticăloși ce-și doreau pentru ei diamantele, de fapt) pentru a-i oferi lui Jane un inel cu diamant. Aflase el ca așa se face în lumea civilizată. Și a văzut Maria la desene cum se adună cu ușurință, săpând în pământ, un sac cu diamante. Ce s-o fi gândit? câteva diamante...n-o fi așa de greu pentru iepuraș.
Ce să spun, Iepurașul de Paști o să vina la Mari dar sigur o să uite de diamante. Nu de alta, nu că nu ar fi putut să aducă vreo câteva...probabil e puțin amnezic, :)) atâta tot.

1 apr. 2010

1 Aprilie

Mă trezesc de dimineață, nimic neobișnuit. Vorba celor de la "Taxi": "Mă scol dimineața, mă duc la serviciu,/E un hobby de-al meu..."
Alarma obișnuită, mersul la frigider, încălzesc laptele Mariei și încă vreo câteva minute în pat. Mă hotărăsc să încep operațiunea pregătirea de ieșit din casă: spălat, cafea, machiat, îmbrăcat, împăcat Maria care vrea să mai stea cu mami a ei.
Când să ies din casă, Maria, ca de obicei, trebuie să fuga după mine pe scară ca să își ia la revedere și să-mi mai dea câte un pup. Ca să nu o scăpăm în fața scării și ca să nu mă mai întorc eu din drum, trebuie să o ia cu forța în casă, Bubu.
Astăzi, se repetă povestea cu Mari. După ce o dezlipesc de mine ajung în fața scării. Îmi dau seama ca burează. Ca să nu ma întorc, dau telefon maică-mi să-mi arunce umbrela de la balcon. Iese madam maică-mea și-mi aruncă umbrela dar îmi arunca și-un : “Câ ti tocheau doi stropi di ploai!”(cu regionalismele fonetice :) din dotare). Buuun! Realizez că nu plouă chiar așa de tare și că doar burase puțin . Nu mi-a trebuit umbrela, nu am deschis-o deloc, am cărat-o după mine degeaba.
Cu umbrela în mână mă îndrept cu pași repezi spre maxi-taxi. Urc în fugă în prima mașină din stație. Bag mâna în geantă după portofel ca să plătesc. Nici nu mă așezasem. (Geanta mea fiind gen sac fără fund, puțin disproporționată în raport cu dimensiunile mele.) Și băgam mana în geantă, și cotrobăiam de era să dispar cu totul în ea…nimic. Mi-am uitat portofelul acasă. Nu-mi venea să cred ! Mașina tocmai pleca. Ce să fac? Am rugat șoferul să oprească spunându-i... nu, nu că sunt căscată ci că mi-am uitat portofelul.
Imediat ce-am coborât am sunat acasă ca să mă asigur că portofelul era acolo. Răspuns clar: era acasă. Concluzia: nu fusesem jefuită ci doar aiurită.
Mă bucură faptul că restul zilei mi-a mers destul de bine. Nu am mai avut “surprize”.
Aaaa…când m-am întors acasă m-a păcălit Maria. Îmi zice, foarte atentă, mustăcind: “Mami, ai un gândac în ureche!” Mă uitam la ea și nu înțelegeam (oare erau așa de evidente nebuniile din capul meu de le vedea și Maria ieșind prin urechi?) de ce spune asta, încercam să procesez. În cele din urmă mă prind de "păcăleală" și m-am și "speriat" puțin, spre amuzamentul și satisfacția Mariei. Deci am fost păcălită și de ea, înafară de păcălelile pe care mi le-am tras singură...ca de 1 Aprilie.

De ce ţipă oamenii la oameni?

"Într-o zi, un profesor înţelept puse următoarea întrebare discipolilor săi:
- De ce ţipă oamenii când sunt supăraţi?
- Ţipăm deoarece ne pierdem calmul, zise unul dintre ei.
- Dar de ce să ţipi atunci când cealaltă persoană e chiar lângă tine? întrebă din nou înţeleptul.

- Păi, ţipăm ca să fim siguri că celălalt ne aude, încercă un alt discipol.
Înţeleptul îl întrebă din nou:
- Totuşi, nu s-ar putea să vorbim mai încet, cu voce joasă?

Nici unul dintre răspunsurile primite nu-l mulţumiră pe înţelept. Atunci el îi lămuri:
- Ştiţi de ce ţipăm unul la altul când suntem supăraţi? Adevărul e că, atunci când două persoane se ceartă, inimile lor se distanţează foarte mult. Pentru a acoperi această distanţă, ei trebuie să strige ca să se poată auzi unul pe celălalt. Cu cât sunt mai supăraţi, cu atât mai tare trebuie să strige din cauza distanţei şi mai mari.
Pe de altă parte, ce se petrece atunci când două fiinţe sunt îndrăgostite? Ele nu ţipă deloc. Vorbesc încet, suav, în şoaptă. De ce? Fiindcă inimile lor sunt foarte apropiate. Distanţa dintre ele este foarte mică. Uneori, inimile lor sunt atât de aproape, că nici nu mai vorbesc, doar şoptesc, murmură. Iar atunci când iubirea e şi mai intensă, nu mai e nevoie nici măcar să şoptească, ajunge doar să se privească şi inimile lor se înţeleg. Asta se petrece atunci când două fiinţe care se iubesc, au inimile apropiate.
În final, înţeleptul concluzionă, zicând:
- Când discutaţi, nu lăsaţi ca inimile voastre să se separe una de cealaltă, nu rostiţi cuvinte care să vă îndepărteze şi mai mult, căci va veni o zi în care distanţa va fi atât de mare, încât inimile voastre nu vor mai găsi drumul de întoarcere."
(de la Stefan Sabau, Cluj)