Un părinte avea un fiu care se arăta deosebit de neascultător zi de zi. Într-o zi, tatăl a decis ca, pentru fiecare neascultare a fiului său, să bată un cui în tocul uşii. Când tocul uşii s-a umplut de cuie, tatăl şi-a chemat fiul şi i-a mărturisit că a bătut câte un cui pentru fiecare necaz produs de neascultarea lui. Fiul, văzând suferinţa tatălui, i-a promis acestuia solemn că va săvârşi zilnic o faptă bună, ca tocul uşii să rămână lipsit de cuie. Şi când tatăl a scos ultimul cui, l-a îmbrăţişat pe fiul său plângând.
- De ce plângi? a întrebat fiul.
- Cuiele au fost scoase, dar semnele au rămas! a răspuns tatăl.
(de la Ştefan, Cluj - Mulţumesc !)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu